Bucureştean get-beget, profesorul universitar doctor Dan Enescu este primul specialist în chirurgie plastică pentru copii din România şi, de prea multe ori, ultima speranţă a micuţilor care ajung la Spitalul „Grigore Alexandrescu" cu arsuri şi cu răni grave, datorate unor clipe de neatenţi
„Aş sfătui toţi părinţii din lume să aibă grijă de copiii lor în fiecare secundă, 24 de ore, 7 zile din 7, pentru că noi lucrăm aici pentru secunda aceea de neatenţie. Un copil, dacă l-aş lăsa aici, în acest birou, trebuie să mă uit în jur să văd dacă este o oală cu apă fiartă, dacă este ceva ce l-ar putea lovi. El se plimbă, pune mâna pe ceva şi-i cade în cap. Îi strivesc frigiderele, tot felul de aparate, pentru că el este lăsat în nişte medii propice pentru lucrul ăsta. În clipa când îl laşi într-un mediu protejat nu se poate întâmpla aproape nimic, are puţine şanse să se întâmple", explică doctorul.

Nu se face nimic fără dragoste
Ca şi predecesorii săi din topul „Doctori cu care Bucureştiul se mândreşte", doctorul Enescu pune mult suflet în ceea ce face. Iubeşte cu fervoare copiii de orice vârstă, îi respectă, îi tratează ca pe nişte adulţi şi refuză să facă referire la ei ca la nişte simpli pacienţi.

„Meseria mea nu se poate face decât cu dragoste! Trebuie să iubeşti copii, trebuie să-i respecţi. Nu sunt nici bebeluşi, nici prichindei. Ştiţi cum se zice de 1 iunie: «prichindeii a invadat oraşul»! Ca şi când ar fi nişte lepriconi care aleargă dintr-un copac într-altul. Nu sunt aşa! Din nefericire sunt nişte fiinţe mature neluate în seamă care nu au posibilitatea, datorită fizicului lor nedezvoltat şi al maturării psihice, să facă faţă într-un anumit moment societăţii", explică medicul.

„Nu sunt pacienţi, sunt copii!"
Deloc timid în faţa aparatului foto sau a reportofonului, profesorul preia interviul cu o vervă demnă de invidiat. „Noi nu avem pacienţi, ai noştri sunt copii cu toţii. Nu poţi să spui că un copil prematur este pacient! Sunt copii! Chiar şi la o lună, dacă te uiţi în ochii lui îţi dai seama ce-şi doreşte, se vede precis! De multe ori se spune că «a început să plângă, aşa, fără motiv». Nu e fără motiv: copilul îşi dă seama că nu poate să meargă, să vorbească, să facă ceva, dar el înţelege, cât poate el, ce este în jurul lui. Dacă-i dai mai mult şi îl creditezi, el va face mult mai mult. Dacă îl faci prost toată viaţa, prost o să fie", spune doctorul Enescu.

Una dintre dorinţele sale cele mai aprige ar fi ca societatea românească să înveţe să trateze copii cu respectul cuvenit. „Sunt oameni maturi în miniatură. Copiii internaţi aici învaţă, la 4-5 ani, se ridică în pat, cu zece perfuzii în braţ, şi-ţi spun «Scapă-mă, vreau să trăiesc!»", explică medicul.

„Ştiu de mici ce vor, dar trebuie înţeleşi"
Apoi, Dan Enescu subliniază faptul că, de multe ori, copii ştiu mai bine decât părinţii lor ce au nevoie, ce vor sau ce-i doare. „Acum ceva timp, vine la mine o mamă un pic agasată şi-mi spune: «m-a bătut la cap ăla micu' toată vara să-l aduc aici să-l operaţi». Şi întreb «da unde este copilul?», că nu-l vedeam. Mama era aşa, mai mare, şi dintre fustele ei văd că apare un băieţel. Avea cel mult 5 ani. Îmi arată mânuţă şi-mi spune: «Băi, nene, uite ce am, fă-mi şi mie ceva la mâna asta că nu pot să apuc cu ea, nu pot să fac nimic cu ea!». El vorbea cu mine ca un adult", povesteşte, emoţionat, profesorul.

Dan Enescu se simte onorat să ajute copii. Adoră sinceritatea lor şi simte nevoia, ca un părinte, să protejeze cele peste 32.000 de suflete care trec anual pragul Spitalului „Grigore Alexandrescu", pe care-l conduce. Nu a refuzat niciun caz şi nici n-o va face vreodată. Aşa că prin mâinile sale au trecut, de-a lungul timpului sute de mii de fiinţe, generaţii întregi şi multe altele vor mai trece.

„Trebuie luaţi în seamă şi înţeleşi. Ai foarte multe de învăţat de la ei. Pentru mine este o bucurie că pot să lucrez cu ei, că pot să exist lângă ei, că pot să trăiesc alături de ei, mă hrănesc din energia lor, care este o energie pozitivă! Pentru ei sunt o persoană matură la care au venit să plece cât mai repede acasă să joace fotbal sau să se joace cu păpuşile. Atât", explică Dan Enescu.

„O lume mai bună pentru copii"
Când îl întrebi ce înseamnă pentru el un copil, faţa lui se luminează, semn că are multe de spus, dar despre toţi copiii. „Sunt viitorul acestei naţiuni. Fiecare secundă din momentul în care aţi rămas însărcinată este decisivă. Ceea ce mâncaţi, ceea ce faceţi în fiecare clipă cât sunteţi însărcinată, controalele pe care le faceţi, toate contează. Apoi, după ce se naşte, creierul lui este ca o foaie albă, pe care apar treptat nişte semne, care trebuie să aibă un înţeles. Pentru el noi trebuie să formăm o lume coerentă, mai bună decât a noastră", explică chirurgul.

Cu aceeaşi vervă, mărturiseşte că munca în chirurgie pediatrică nu se termină odată cu externarea micuţului din spital, ci continuă până la vârsta majoratului.

„Rolul unui medic pediatru este foarte mare. Pentru că ceea ce facem acum se vede mult mai târziu. Nu contează doar că micuţul a scăpat şi n-a murit, ci trebuie să scape şi să se facă mare. Contează şi cum va arăta el atunci ca şi morfologie, ca şi elasticitate, ca şi consistenţă", mai spune Dan Enescu.