Cum era poreclit Bucureştiul de-a lungul vremii şi ce credeau vizitatorii despre capitala noastră

Publicat: 28.05.2013 10:12

Ultima actualizare: 08.08.2022 09:10

În cel mai fierbinte punct al distracţiei din Capitală, Centrul Vechi, în urmă cu sute de ani exista un turn fortificat, monument ce a jucat rolul de magnet pentru locuitorii satelor din apropiere. Rând pe rând, sătenii s-au adunat în jurul turnului, formând Bucureştiul zilelor noastre, cunoscut printre călătorii vremii ca fiind Hilariopolis.

Prima menţiune a Bucureştiului apare în anul 1459, dar adevăratul act de naştere al oraşului este un monument care exista în urmă cu sute de ani, în Centrul Vechi al Capitalei, după cum povesteşte istoricul Dan Falcan. La intersecţia a două drumuri extrem de importante, acum secole bune, exista un turn fortificat cu o suprafaţă de aproximativ 160 de metri pătraţi, în jurul căruia s-au adunat numeroşi oameni, formând Bucureştiul care a rămas consemnat în documentul din anul 1459.

Sătenii s-au adunat la turn

În apropierea Dâmboviţei, în lunca existentă, se aflau mai multe sate în care îşi construiseră aşezări cei pe care îi numim astăzi vechii bucureşteni. Cu aşezări modeste şi în condiţii specifice vremurilor trecute, satele erau organizate sub formă de mahalale. De cele mai multe ori, mahalaua purta numele celei mai importante biserici pe care o avea sau a boierului care deţinea cel mai mult pământ.

Una dintre legendele de la care se spune că vine numele Capitalei este povestea celebrului Bucur, un cioban care s-a îndrăgostit de tânără Dâmboviţa, care a reuşit alături de iubita lui să formeze actualul Bucureşti.

Într-o variantă a poveştii aflată mai aproape de adevăr, Bucur este unul dintre locuitorii satului de lângă râul Dâmboviţa, omul de la care se trage numele actualei capitale a României. „De fapt, cred că era vorba despre vreun locuitor al unuia dintre satele de acolo“ , explică Falcan.

Timp de trei secole, Bucureştiul era doar o parte din actualul oraş

Începând din secolul al XV-lea, timp de aproximativ 300 de ani, Bucureştiul oficial se întindea pe actualul bulevard Magheru, până la Elisabeta, mergând pe Calea Victoriei şi ajungând la Dâmboviţa. Nu era vorba despre o populaţia numeroasă, dar noul oraş avea un aer special datorită meşteşugarilor care existau la tot pasul.

De obicei, în jurul turnului, care echivala cu punctul zero al oraşului, se adunau oameni din toate categoriile sociale, în special săteni care încercau să-şi câştige pâinea din comerţ.

Pe măsură ce turnul devenea cunoscut, Bucureştiul cuprindea rând pe rând fiecare sat de pe malul Dâmboviţei, transformându-l într-o mică parte a noului oraş. Aşa au ajuns cartierele din actuala capitală să poarte numele vechilor sate ale Bucureştiului de altădată.

Hilariopolis, pseudonimul Capitalei

Întotdeauna, capitala României s-a numit Bucureşti, dar o bună parte a secolului XVIII, atunci când călătorii străini veneau să viziteze oraşul, Bucureştiul începuse să fie poreclit Hilariopolis. Nu era un nume dobândit în mod oficial, doar un pseudonim cunoscut de vizitatorii care treceau prin oraşul României. „Hilariopolis însemna bucurie, râs“ , precizează istoricul, dar pentru Bucureşti nu avea aceeaşi însemnătate.

Cei care ajungeau în oraş şi îi atribuiau Bucureştiului numele de Hilariopolis luau în derâdere şi în batjocoră „orăşelul vechiului turn“ , vorbind despre noroiul care se afla pe uliţele Capitalei.

Pe aceeaşi temă: