Greutatea cu care au fost achitate cotele de întreţinere, climatul economic şi nevoile zilnice, au făcut ca numărul celor cu restanţe să crească, proprietarii restanţieri încercând în perioada fără căldură să achite şi restanţele acumulate pe perioada sezonului rece.

Cele menţionate mai sus au făcut obiectul unei iniţiative legislative prin care se dorea egalizarea cotelor de întreţinere, fără a fi analizat în concret, dacă o astfel de măsură poate fi implementată la nivelul asociaţiilor de proprietari. Iniţiativa nu a trecut, însă a aprins imaginaţia unor proprietari pe de o parte şi a creat un fior rece administratorilor.

Argumente pro:

- egalizarea cotelor lunare ar estompa marele decalaj dintre cota suportată vara şi cea suportată în timpul sezonului rece;

- efortul financiar lunar ar fi unul constant, fiecare proprietar ştiind la ce să se aştepte lună de lună;

- predictibilitatea efortului financiar;

- posibilitatea proprietarului de a lua în calcul o astfel de cheltuială şi impactul acesteia asupra veniturilor realizate;

- acumularea unor sume, la nivelul asociaţiei, aferente facturilor din lunile de vârf;

- colectarea în avans a sumelor aferente facturilor ce urmează a fi emise;

- posibilitatea de plată în avans a facturilor.

 Argumente contra:

 - cota lunară nu mai reprezintă contravaloarea consumului proprietarului;

- acea chibzuire/economie nu se mai reflecă lunar în lista de plată;

- perioada de relaxare a cotelor nu mai există;

- suspiciune cu privire la destinaţia sumelor până la momentul efectuării plăţilor;

- posibilitatea achitării unor lucrări sau realizarea unor investiţii din sumele colectate şi astfel să se ajungă în situaţia imposibilităţii de plată;

- greutatea cu care se contabilizează aceste sume pentru fiecare apartament şi realizarea operaţiunilor de calcul estimativ în prima fază şi mai apoi în concret pentru fiecare apartament;

- are loc lună de lună o operaţiune de estimare (dintr-un global pe 12 luni), fapt ce nu are un corespondent concret în facturile emise lună de lună şi regăsite în repartizare;

- greutatea cu care are loc operaţiunea de regularizare la sfârşitul anului pentru fiecare apartament (unul poate mai are de cotizat sume iar altul are de încasat o diferenţă achitată în plus);

- indisponibilizarea unor sume încasate în avans şi tentaţia mult prea mare în cheltuirea acestora pentru diverse investiţii la nivelul părţilor comune;

- cum se recuperează sumele achitate în avans, în cazul înstrăinării apartamentului.

În concret, există asociaţii de proprietari în care majoritatea proprietarilor sunt debranşaţi de la sistemul centralizat de încălzire, fapt care reduce semnificativ costul cu întreţinere, aspect ce face inaplicabilă o astfel de egalizare a contribuţiei, efortul lunar nefiind unul semnificativ (ne referim la costul pentru parţile comune). Aceşti proprietari nu vor accepta o astfel de contribuţie, cum nu vor accepta, nici cei care au realizat o contorizare individuală, rămânând cu o contribuţie doar sub aspectul întreţinerii părţilor comune (fără utilităţi).

Această problemă este una delicată şi trebuie tratată cu maximă seriozitate, existând o discrepanţă uriaşă între costul lunar între asociaţii de proprietari din cartiere diferite sau din oraşe diferite. Cel mai bine putem observa acest fenomen, făcând o comparaţie între o asociaţie de proprietari din Bucureşti şi una dintr-un oraş în care sistemul centralizat de distribuţie a energiei termice a fost desfiinţat. Diferenţa de cotă lunară este uriaşă şi prin urmare un astfel de sistem de egalizare trebuie să privească întreaga ţară şi trebuie să aibă în vedere aspecte concrete din activitatea curentă din aceste asociaţii. 

Pe de altă parte un astfel de posibil sistem, sperie orice administrator, în primul rând pentru că are mult mai mult de muncă dar şi pentru că sumele vehiculate lună de lună în lista de plată nu sunt certe, reprezentând o estimare a unor consumuri CE SE VOR ÎNREGISTRA la nivelul asociaţiei.

Regularizările de la sfârşitul anului descurajează orice administrator în a accepta un astfel de mod de lucru, fiind obligat practic să determine suma exacta pentru fiecare apartament în parte.

Greu, complicat şi dificil de implementat.