Părintele Galeriu, duhovnicul cu har căutat de oameni din toate colţurile ţării

Părintele Galeriu

În anul 2003, părintele Constantin Galeriu se stingea, lăsând în urma lui o mulţime de oameni care l-au iubit şi i-au ascultat sfaturile preţioase. A fost înmormantat în curtea Bisericii Sfântul Silvestru din Bucureşti, unde a slujit multă vreme.

Părintele Galeriu a fost o imagine emblematică a ortodoxiei româneşti, fiind întemniţat de două ori din cauza convingerilor religioase pe care le avea. După ce a fost eliberare a fost urmărit constant de Securitate, fiind acuzat că ar fi fost membru al Frăţiilor de Cruce legionare. În anul 1989, parintele Galeriu a fost atacat, legat şi bătut până în zorii următoarei zile. Sub pretextul unui jaf, regimul ceauşist a urmărit descoperirea de dovezi incriminatoare privind aversiunea acestuia faţă de orânduirea comunistă. Autorii agresiunii nu au găsit dovezi pentru a-l trimite după gratii. Imediat după Revoluţie a fost ales vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor.

Preotul căruia îi plăcea actoria

În tinereţe, părintele făcuse actoriei şi era tipul de om extraordinar de sincer, de bun. Uşor-uşor, oameni din toate colţurile oraşului şi ale ţării veneau să îl cunoască pe duhovnic, să stea de vorbă cu el şi să urmeze sfaturile spuse de acesta.

„Făcuse actorie în studenţie şi păstrase un pic de ştiinţa de actor, pe care o folosea cu placere şi cu dibăcie... De aici, şi o anume dialogare retorică sau semi-retorică: mâna susţinând mantia pe o parte, mâna prin barbă, mângâiatul şi prefiratul ei, atragerea atenţiei în timpul predicării, cu ambele mâini sprijinite la tâmple sau suspendate în aer...”, scria doctorul în teologie Costin Nicolescu, în urmă cu câţiva ani, în revista “Formula As”. 

Starea lui de sănătate a lăsat de dorit în ultimii ani de viaţă. Chiar şi aşa, o mulţime de oameni îi treceau pragul şi aşteptau binecuvântarea duhovnicului. La 85 de ani a murit şi a fost înmormântat în curtea Bisericii Sfântul Silvestru din Bucureşti, unde a slujit multă vreme.