Obiceiul pascal care a evoluat de la purificare la poluare

Transformate în adevărate dezmăţuri, rugurile de Paşti nu sunt doar departe de cele sfinte, dar şi dăunătoare pentru mediu, fiind aruncate pe foc anvelope uzate în loc de lemne şi paie.

An de an, în noaptea de Paşti, tinerii din satele Basarabiei aprind ruguri pe la porţi sau la marginea localităţilor. Obiceiul din bătrâni, spun ei, alungă duhurile rele şi vesteşte Învierea Domnului. Asta deşi nu se mai roagă şi nu mai cântă despre Sfintele Sărbători, dar se distrează gălăgios, beau alcool, înjură sau fac glume neortodoxe. Focul este întreţinut cu anvelope uzate, plastic şi alte deşeuri, în unele locuri roţile în flăcări fiind aruncate de pe dealuri şi stânci direct în râuri. Fumul negru şi mirosul greu se răspândesc prin tot satul, iar cauciucul topit marchează încă mult timp locul.  

Etnologul Varvara Buzilă susţine că aşa-numitele „denii“ din ajunul Învierii constituie un vechi ritual de purificare şi de anunţare a luminii divine. „La fel ca postul, împărtăşania, iertările înainte de a merge la biserică, acestea vin să ne pregătească pentru deosebitul eveniment. Începe apoi un alt ciclu al vieţii noastre, unul regenerat, mai curat, cu frică de Dumnezeu“, explică specialista.

Care e legătura dintre focuri şi Dumnezeu

Varvara Buzilă afirmă că focurile ritualice însoţesc toate sărbătorile calendaristice, însă pe vremuri oamenii ardeau lemne, paie şi alte deşeuri biodegradabile, după ce făceau curăţenie prin gospodării. „Trebuie să discutăm neapărat şi de aspectul ecologic al acestei practici în zilele noastre. Au fost cazuri când băieţii au găsit muniţii din cel de-al Doilea Război Mondial şi le-au păstrat ca să facă artificii în această noapte. Tradiţia nu trebuie să aducă daune, odată ce e orientată spre un eveniment al luminii, nu trebuie să aibă niciun aspect malefic, distructiv sau periculos pentru mediu, pentru sănătatea noastră şi pentru societate“, adaugă preşedinta Comisiei naţionale pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial.

Şi preotul Sergiu Aga spune că focul este un simbol al Divinităţii, al purităţii spirituale, de aceea suntem tentaţi să facem o conexiune între rugurile ce se aprind în noaptea de Paşti şi Focul Haric de la Ierusalim. „Cu toate acestea, este greşit să considerăm drept o practică de sorginte creştină petrecerea şi dezmăţul din jurul focurilor, în timp ce adevăraţii creştini întâmpină cu evlavie Învierea Domnului în biserici. Mai mult decât atât, orice îndoială cu privire la nefericita legătură dintre focurile cu pricina şi Dumnezeu dispare atunci când aducem mari pagube naturii ce ni s-a dat în grijă“, atenţionează parohul Bisericii „Sfântul Cuvios Vasile de la Poiana Mărului“ din Orhei.

Se elimină o gamă întreagă de gaze toxice

După cum informează Ministerul Mediului, arderea liberă a anvelopelor emană circa 23 de substanţe chimice, inclusiv opt compuşi cancerigeni, care sunt periculoase pentru plante, animale şi pentru sănătatea omului. „Orice substanţă dacă este arsă până la capăt, la temperaturi ridicate, se descompune complet. Dar în acest caz are loc arderea incompletă a cauciucului şi se elimină o gamă întreagă de substanţe care dăunează mediului înconjurător şi îi afectează pe oameni, de la cea mai obişnuită funingine până la cele mai toxice gaze posibile. Sigur, nu mai moare nimeni care stă lângă foc, dar se poate înrăutăţi starea celor care suferă de boli respiratorii sau ale sistemului cardiovascular“, precizează Vladimir Garaba, vicepreşedintele Mişcării Ecologiste din Moldova.

Impactul negativ asupra solului, a aerului şi a apei este impunător, mai ales dacă sunt arse grămezi întregi de anvelope. „Zgura care rămâne tot este plină cu substanţe toxice şi se descompune greu. Se distruge solul şi iarăşi este un prejudiciu pentru natură, fiindcă pe o suprafaţă de câţiva metri pătraţi moare tot ce este viu“, exemplifică ecologistul.

Focare de incendii

De cele mai multe ori, autorităţile urmăresc dintr-o parte aceste spectacole nocturne şi intervin doar atunci când focul iese de sub control şi se extinde spre fâşiile forestiere şi zonele rezidenţiale. Liliana Puşcaşu, ofiţer de presă al Serviciului Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale, declară că în ultimii ani n-au avut loc astfel de incendii. „De săptămâna trecută, sunt efectuate controale de specialitate în biserici, pentru ca în noaptea de Paşti să nu izbucnească incendii de la lumânări. Venim şi cu mesaje ca oamenii să fie atenţi atunci când merg să-şi ia focul sfânt sau când fac acele ruguri numite denii“, menţionează purtătoarea de cuvânt.

Pentru încălcarea regulilor de gestionare a deşeurilor, Codul Contravenţional prevede amenzi între 400 şi 800 de lei sau până la 60 de ore de muncă neremunerată în folosul comunităţii, pentru persoane fizice, şi între 4 şi 6 mii de lei, pentru cele juridice. Şi introducerea în ţară a cauciucului uzat, chiar şi sub formă de praf şi granule, este interzisă.

Ce facem cu anvelopele uzate

O singură întreprindere din Moldova este autorizată să prelucreze anvelopele vechi. Este vorba de uzina de ciment Lafarge din Rezina, care le utilizează în calitate de combustibil alternativ în procesul de producere, încă din 2010.

„Restul, în jur de 70-80% din anvelope, sunt adunate şi arse ilegal în sere, cazane, sobe sau în vărăria de la defileul Trinca, ceea ce este mult mai periculos decât obiceiul de Paşti. Avem şi noi dreptul de a le colecta, dar nimeni nu le aduce“, spune Vladimir Garaba, vicepreşedintele Mişcării Ecologiste.

Potrivit lui, în ţara noastră nu există nişte norme clare privind modul de colectare şi de prelucrare a acestor cauciucuri. „Au rămas în vigoare legile sovietice. În Strategia de Gestionare a Deşeurilor e un singur cuvânt despre anvelopele uzate, dar noi am propus de multe ori să facem o lege specială, aşa cum au toate ţările europene, sau măcar un regulament“, adaugă apărătorul mediului.

Strategia Naţională de Gestionare a Deşeurilor pentru 2013-2027 prevede crearea unei reţele de colectare a cauciucurilor uzate, prin intermediul centrelor de deservire tehnică a automobilelor, parcărilor, magazinelor şi creşterea gradului de valorificare a acestora prin reciclare sau în cuptoarele de ciment. O astfel de reţea ar putea fi înfiinţată la Chişinău, la iniţiativa fabricii din Rezina. Primarul Dorin Chirtoacă şi-a propus să facă o hartă cu punctele de colectare şi se gândeşte la un mecanism de subvenţionare pentru a încuraja staţiile de vulcanizare să preia anvelopele vechi şi şoferii - să le aducă.

În statele UE cota de utilizare a cauciucurilor drept combustibil este de 49%, iar cea de recuperare materială reprezintă 46%. Prin măcinare se produce o materie primă secundară, pudreta de cauciuc, din care se obţin folii, material izolator pentru construcţii, pardoseli pentru diverse spaţii şi acoperişuri plane, pavele pentru terenuri de sport şi de joacă pentru copii, covoare, tălpi pentru încălţăminte, mixuri asfaltice etc.