VIDEO Andrian Candu s-a abţinut de la declaraţii unioniste în Parlamentul de la Bucureşti: România trebuie să rămână cel mai fidel partener

FOTO parlament.md

Deşi majoritatea oficialilor români prezenţi la şedinţa solemnă comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului, dedicată împlinirii a 100 de ani de la unirea Basarabiei cu România, au afirmat deschis despre necesitatea unirii celor două maluri ale Prutului, speakerul de la Chişinău, Andrian Candu, a fost mult mai rezervat în declaraţii şi a vorbit despre independenţa Republicii Moldova şi demolarea doar a graniţelor spirituale.

Prezentăm discursul integral al preşedintelui Parlamentului de la Chişinău

„Suntem aici pentru a evoca un eveniment istoric, pe care trebuie să îl tratăm aşa cum a fost – cu mult respect şi demnitate. A fost un act curajos al înaintaşilor noştri, prin care membrii Parlamentului democratic de atunci, ai Sfatului Ţării, au votat pe 27 martie 1918, Unirea Basarabiei cu România. 

Reputatul publicist şi ziarist din Moldova, Constantin Tănase, un promotor aprig al românismului, menţiona în unul din articolele sale că noi, cei din Moldova, avem datoria să scoatem din anonimat pe cei din Sfatul Ţării care au înfăptuit acest Act, să îi readucem printre noi – acesta ar fi un gest de respect, nu numai faţă de memoria acestor eroi ai neamului nostru, dar şi faţă de noi înşine, faţă de viitorul nostru, şi faţă de cei care vor veni după noi. 86 sunt cei care au avut curajul şi au votat Actul Unirii, printre care: Pantelimon Halippa, Ion Inculeţ, Vasile Lascu, Ion Pelivan, Elena Alistar Romanescu, preotul Alexandu Baltaga, Constantin Stere şi alţii. 

Unirea din 27 martie 1918 s-a produs într-un context dificil şi reîntregirea a durat doar 22 de ani. Este adevărat că, datorită acelui Act istoric, basarabenii au evitat foametea şi deportările din anii ’30 ai secolului trecut, dar „am plătit” cu vârf şi îndesat în anii ’40, când a fost anexată din nou Basarabia, în baza pactului Ribbentrop-Molotov. 

Nu voi da apreciere contextului istoric de atunci, pentru că avem o experienţă nefastă de decenii, când istoria ne-a fost scrisă şi rescrisă pentru a fi comodă şi ajustabilă celor care ne-au condus. Îl voi cita însă pe marele Eminescu, care s-a expus după prima anexare a Basarabiei în 1812, şi care spunea: „Nu voim s-auzim de nici un aranjament cu Rusia, nu-i concedem dreptul de a trata în numele nostru, căci n-am însărcinat-o nici noi cu aceasta, nici puterile europene”. 

La 100 de ani de la Actul Unirii din 1918, spre mare regret, avem de a face, iarăşi, cu dorinţa unora de a decide în locul nostru – cum trebuie să trăim şi încotro să ne îndreptăm. Prin diverse metode, directe şi indirecte, prin ustensile moderne ale războiului hibrid şi a propagandei sofisticate, se încearcă să arate cetăţenilor noştri că locul lor nu este în marea familie europeană, ci altundeva. 

Presiunile economice şi politice din afară, urmăresc distorsionarea valorilor româneşti şi europene, iar războiul propagandistic la care mă refer, sponsorizat moral, ideologic şi financiar, subminează declaraţiile de suveranitate şi independenţă ale Republicii Moldova şi urmăresc revenirea în spaţiul geopolitic rusesc. 

Inocularea ideii de apartenenţă la un spaţiu valoric străin nouă, departe de cel european, cu alimentarea nostalgiilor nejustificate pe fondul crizelor politice şi economice pe care le-am avut, de care ne facem vinovaţi şi noi politicienii, este cu atât mai gravă, cu cât arhitectura securităţii din regiunea în care ne aflăm este tot mai fragilă. Onorată audienţă, Temelia relaţiilor absolut speciale dintre România şi Republica Moldova se bazează pe comuniunea de limbă, istorie, civilizaţie şi cultură. 

Acestea au semnificaţii emoţionale profunde. De altfel, de aici, apare şi diversitatea de opinii din spaţiul public pe acest subiect. Astăzi, în pofida provocărilor timpului, suntem angajaţi într-un proces amplu de modernizare şi democratizare, un proces dificil de reforme, un proces în care mai şi plătim poliţe pentru erori politice şi inconsecvenţă, dar vreau să fiţi absolut siguri, că Republica Moldova are nevoie în acest demers de o Românie puternică. 

Nu trebuie să ne fixăm pe divergenţe de perspective şi opinii. Ceea ce este absolut vital pentru palma de pământ care se numeşte Moldova ţine de consensul pe care ne dorim să-l avem din partea clasei politice româneşti cu privire la caracterul privilegiat al relaţiilor noastre şi susţinerea integrării europene ca unică opţiune de civilizaţie şi dezvoltare. 

Acesta ar trebui să fie un efort de echipă, depus în mod deschis şi transparent alături de partenerii României din UE, SUA şi alte state cu viziuni similare. Numai aşa putem să ne consolidăm şi să asigurăm prosperitate cetăţenilor Republicii Moldova. România trebuie să rămână cel mai fidel, solid şi onest partener al Chişinăului pe traseul său european. 

Nu mai avem timp să batem pasul pe loc şi să ratăm ocazii, să ne pierdem în polemici sterile, pentru că, cu cât societatea noastră e mai divizată, cu atât ne lipsim de şansa şi perspectivele unei modernizări mai rapide. Dragi colegi, de multe ori relaţia moldo-română – cea oficială, nu între oameni, – a făcut că ceea ce ar fi trebuit să ne apropie, ne-a îndepărtat. Au existat prejudecăţi şi clişee, atât la Chişinău, cât şi la Bucureşti. 

Însă mă bucur enorm că acum avem o relaţie firească, matură şi caldă, bazându-se pe valori şi interese comune. Avem o colaborare bilaterală temeinică, pe toate dimensiunile, în spiritul Declaraţiei comune privind instituirea unui parteneriat strategic pentru integrarea europeană a Republicii Moldova. Podurile de flori au deschis calea, dar ne dorim şi poduri de piatră, ne dorim o autostradă, o cale ferată, care ar uni rapid şi comod Chişinăul cu Bucureştii, avem multe altele, care îşi aşteaptă rândul. 

Am lansat proiecte ambiţioase în domeniul energetic, al transporturilor şi al mediului, dar suntem abia la început de cale. Conducta de gaz Iaşi-Chişinău, proiectele de interconectare a Republicii Moldova la reţelele electrice europene, proiectele de energie regenerabilă, toate deschid noi oportunităţi de cooperare şi asigură independenţa Republicii Moldova faţă de Rusia. Venirea „Transgaz”-ului în sectorul energetic este vitală pentru securitatea energetică a Republicii Moldova şi este una dintre cele mai mari investiţii economice ale unei companii din România. 

Evident că putem, şi trebuie să facem mult mai mult. România a devenit prima piaţă de desfacere pentru produsele moldoveneşti. Sunt în creştere investiţiile româneşti în Republica Moldova. Sunt multe proiecte, activitatea benefică a cărora este resimţită de către cetăţenii noştri. Primul, care este poate fără valenţe economice, dar extrem de important - este finanţarea reconstrucţiei grădiniţelor din satele şi oraşele noastre. 

Sau cele precum sunt de la Institutul Cultural Român; extensiunile universităţilor din România; bursele, care de mai bine de două decenii oferă tinerilor posibilitatea de a face carte în liceele şi universităţile din România. Şi eu sunt unul dintre ei. Şi mă mândresc că sunt printre primii care am făcut liceul şi facultatea la Cluj. Dincolo de trecut, noi, cetăţenii Republicii Moldova, avem nişte realităţi, unele dureroase. Am înfruntat în aceşti 27 de ani mai multe încercări. 

Am trecut printr-un război pe Nistru şi, astăzi, nu putem controla întreaga ţară, pentru că suntem divizaţi şi mai avem şi armată străină. Am avut perioade de declin, în timp ce sute de mii de concetăţeni, obosiţi de aşteptări, au plecat în căutarea unei vieţi mai bune. 

De aceea, am zis şi vreau să repet. Nu putem schimba parcursul istoric şi nu putem şterge cu buretele ceea ce ne-am fi dorit poate să fie altfel. Dar putem construi împreună poduri, drumuri şi afaceri, putem demola graniţele spirituale prin Limba Română, ca fundament de coeziune între noi. 

Aron Pumnul zicea că „Limba românească este cel mai sfânt şi mai preţios odor al naţiei române pentru că este sufletul ei. Până când se va vorbi limba românească, până atunci va trăi şi naţia română, iar stingându-se limba, se stinge şi naţia însăşi”. 

Doamnelor şi domnilor parlamentari, Vreau să va îndemn să ne vizitaţi cât mai des, pentru a cunoaşte cât mai bine realităţile noastre, pentru a ne cunoaşte cât mai bine unii pe alţii. Astăzi, când au loc evenimente tulburătoare în spaţiul existenţei noastre şi în imediata vecinătate, este un prilej foarte bun să ne amintim de versurile marelui Dumitru Matcovschi: Trecută prin foc şi prin sabie, Furată, trădată mereu, Eşti floare de dor, Basarabie, Eşti lacrima neamului meu. Vă mulţumesc.