Efectul „Ucraina” în politica de la Chişinău

Datele ultimului Barometru al Opiniei Publice, sondaj sociologic efectuat de două pe an la Institutul de Politici Publice din Chişinău, arată că atât partidele care se află acum la guvernare, şi s-au grupat în Coaliţia Pro-Europeană, cât şi opoziţia de stânga, pot câştiga alegerile programate pentru ziua de duminică, 30 noiembrie.

Despre intenţiile principalilor lideri ai partidelor care vor accede în parlament de a păstra sau de a schimba componenţa coaliţiei de guvernare se poate specula, însă trebuie să ne raportăm la câteva realităţi înainte de a trage concluzii asupra posibilelor evoluţii de după alegeri. Pe de o parte, liderii PLDM au exclus de mai multe ori varianta de a se coaliza cu Partidul Comuniştilor. Pe de altă parte, Partidul Democrat a fost în situaţia de a alege în decembrie 2010 cu cine să guverneze. Atunci, PDM a ales să formeze AIE-2 împreună cu PLDM şi PL. Nici acum partidul nu a exclus, prin vocea liderilor săi, orice alternativă.

Cu 10% din intenţiile de vot ale celor care şi-au exprimat o opţiune, Partidul Liberal ar intra în parlament cu o fracţiune de minim 11 deputaţi, constituindu-se într-o alternativă imposibil de evitat pentru reprezentanţii celorlalte două partide membre ale fostei Alianţe pentru Integrare Europeană, în vederea negocierii unei guvernări de coaliţie pentru păstrarea direcţiei pro-occidentale a republicii. Însă negocierile nu vor fi deloc uşoare, având în vedere existenţa unor nemulţumiri de dată recentă în rândurile conducerii PL, legate atât de criza politică din 2013 şi plecarea grupului care a constituit Partidul Liberal Reformator, cât şi de cazurile privatizării Băncii de Economii şi a concesiunii Aeroportului Internaţional Chişinău.

Tendinţa vizibil descrescătoare a PCRM, care ar acumula doar 21% din voturi, la egalitate cu PLDM, i-ar putea determina pe liderii PLDM şi PDM să încerce o coaliţie cu comuniştii, probabi după ce-şi vor fi epuizat, de formă, posibilităţile de negociere cu PL. Comuniştii au renunţat la poziţiile lor ferme anti-integrare europeană şi chiar au salutat semnarea Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană. Ar putea fi aceştia mai dispuşi la compromis cu cele două partide care exercită astăzi guvernarea?

Dacă PCRM ar reveni la guvernare în Republica Moldova, noua putere ar guverna într-o manieră foarte asemănătoare cu cea în care Viktor Ianukovici şi oamenii săi au condus Ucraina din 2010 până în 2014. Chiar dacă, din punct de vedere formal, direcţia pro-europeană a Republicii Moldova ar fi păstrată, progresele reale în direcţia reformelor care să ne pregătească pentru negocierea aderării la Uniunea Europeană ar fi reduse la nivelul de dinainte de 2009, ceea ce ne-ar arunca înapoi. Societatea s-a schimbat din 2009 până astăzi, partea ei activă nu va mai putea fi mulţumită cu jumătăţi de măsură, iar durata de viaţă a unei asemenea guvernări ar fi mai mică decât în cazul Ucrainei. Ne amintim cu toţii cum a luat sfârşit acolo regimul lui Ianukovici.

Într-o republică din fosta URSS ai cărei cetăţeni îşi dobândesc prin revolte şi alegeri ceva mai multă libertate decât avuseseră, revenirea la o formă de regim mai autoritar şi pro-rus este temporară şi durează foarte puţin, după care societatea îşi revendică din nou dreptul la libertate şi dezideratul de apropiere de valorile democraţiei occidentale. Am văzut acest lucru întâmplându-se în Ucraina. Dacă alegerile din 30 noiembrie vor aduce la putere forţe pro-ruse de stânga, în Republica Moldova, această stare de lucruri va dura foarte puţin.