Numărarea moldovenilor

Vitalie Ciobanu

Morţii în Republica Moldova votează, primesc pensii şi ajutoare sociale... Nu e o frază dintr-o piesă suprarealist-macabră, e o informaţie de presă despre realităţile moldoveneşti ale anului 2011.

Cei cu cunoştinţe literare elementare se vor gândi numaidecât la sufletele moarte ale lui Gogol, că tot suntem în parteneriat strategic („secular" - spune Voronin) cu maica Rusie. Însă defilarea morţilor în listele de vot şi în dosarele de pensie are toate şansele să-i singularizeze pe moldoveni pe plan european şi să împingă în uitare fabuloasa ficţiune a clasicului rus, care reclamă, orişicum, un efort de lectură.

În câteva sate din raionul Drochia, scrie ziarul „Adevărul", peste 40 de persoane decedate figurau în lista pensionarilor şi ridicau până de curând, cu regularitate, sume de bani din fondurile de asistenţă socială. Nu ştim de cât timp funcţionează această schemă vicioasă şi dacă nu cumva s-a răspândit la scară naţională. Poate că vom afla, deşi ne încearcă scepticismul, deoarece, cum bine îşi amintesc cititorii noştri, nici până astăzi nu ni s-a spus cine se face vinovat de falsificarea listelor electorale la alegerile din 2009, în special cele de la 5 aprilie, în care persoane decedate participau, s-ar zice, dincolo de mormânt, la viaţa politică. Nu ştim cât de mari au fost proporţiile fraudei. Văzându-se învingătoare, actuala putere a renunţat prea uşor la ideea de a clarifica evidenţa alegătorilor, deşi această problemă constituia una din acuzaţiile sale forte la adresa guvernării comuniste.

Fenomenul de „reactivare" a morţilor este emblematic pentru starea de lucruri din administraţia publică moldoveană. Haosul, debandada, improvizaţia, aproximaţia caracterizează instituţiile statului la toate nivelele: de la primăria unui sătuc părăsit, în care mai supravieţuiesc doar câţiva bătrâni, până la ministere şi departamente centrale, acolo unde, se presupune, informaţia ar trebui să fie corectă şi exhaustivă. Tristul adevăr este că datele pe care ni le furnizează aceste structuri, atunci când reuşesc să se mobilizeze, sunt vechi şi eronate, depăşite de dinamica vieţii. În aceste condiţii, e foarte greu să pui la punct un program de reforme şi restructurări cerute de imperativul modernizării statului, să atragi fonduri europene care să aducă Moldova mai aproape de civilizaţia contemporană.

Numărarea moldovenilor este o problemă care nu mai poate fi amânată. Şi asta chiar în perspectiva eliminării vizelor de călătorie în Occident. Cu această ocazie, poate ne vom dumeri câţi locuitori are Republica Moldova, câţi dintre ei ar trebui să figureze în listele electorale, câţi au emigrat şi unde... Un viitor recensământ ar trebui să clarifice nişte date definitorii pentru structura populaţiei din Moldova: raportul tineri/bătrâni, componenţa etnică, proporţia dintre urban şi rural, gradul de şcolarizare, relieful confesional ş.a.m.d. Fără un sistem serios de evidenţă demografică este imposibil să ai politici de stat realiste, eficiente şi cu adresabilitate concretă, iar delapidarea banului public va continua. Cu alte cuvinte, să începem să facem ordine în ograda noastră, dacă vrem să ieşim din marasmul tranziţiei.