Terapii promiţătoare pentru coxartroză
0Stronţiu, tanezumab şi tratamente celulare sunt soluţii de ultimă generaţie care ar putea stopa peste câţiva ani degenerarea articulaţiei şoldului. Boala poate afecta persoanele trecute de 50 de ani, dar şi tinerii sunt expuşi.
Artroza articulaţiei coxofemurale reprezintă degradarea cartilajului - la fel ca şi în cazul altor articulaţii (genunchi-gonartroză, degete, umeri etc.). Degradarea articulaţiei coxofemurale se produce sub acţiunea enzimelor distructive produse tocmai de cartilaj, dar nu numai de acesta. Celulele osoase şi membrana sinovială, cea care îmbracă şi protejează articulaţia, participă în mod indirect la această degradare, explică medicul ortoped Marian Isac.
Tocmai în această direcţie se îndreaptă cercetările specialiştilor. Durerea şi şchiopătarea sunt primele semnale de alarmă ale unei coxartroze. Iar în cazul în care nu se iau măsuri urgente de tratament, situaţia se degradează şi mai mult prin pierderea mobilităţii articulaţiei şi a masei musculare din jurul acesteia, explică medicul. Radiografia de şold (de obicei e recomandabil să se facă radiografie bilaterală pentru a compara cele două articulaţii) nu reflectă întotdeauna stadiul bolii. Pot exista radiografii aproape normale, deşi bolnavul resimte dureri mari, sau, dimpotrivă, distrugeri mari, vizibile pe radiografie, care nu sunt însoţite de dureri foarte mari.
Stronţiul reduce distrugerea osului
Profesorul Francis Berenbaum, de la secţia de reumatologie a Spitalului Saint-Antoine din Paris, a explicat pentru cotidianul „Le Figaro" protocolul terapeutic în astfel de cazuri. Mai întâi, în primele faze ale bolii se administrează paracetamol sau alte antiinflamatoare nesteroidiene (prescurtat AINS) care pot fi completate cu medicamente cu acţiune lentă: diacereină, glucozamină, condoitin sulfat.
Se poate apela şi la infiltraţii (injecţii) locale intraarticulare cu corticoizi. Singura problemă este, potrivit specialistului francez, că acestea trebuie efectuate sub control radiologic şi de aceea nu se pot face mai mult de două pe an. Dacă pentru genunchi injecţiile cu acid hialuronic dau rezultate bune, în cazul coxartrozelor acesta nu este indicat, explică dr. Berenbaum.
În prezent sunt abordate şi terapiile celulare. „Deoarece dereglările celulelor osoase intervin în accelerarea degradării cartilajului, unii au avut ideea de a testa şi efectul unui medicament indicat în osteoporoză, ranelatul de stronţiu. Modul în care stronţiul acţionează în cazul osteoporozei nu este înţeles pe deplin, dar se ştie că acesta stimulează formarea ţesutului osos şi reduce distrugerea osului. „Deocamdată, studiile cele mai avansate cu acest medicament sunt realizate în cazul artrozei genunchiului, iar rezultatele finale ale cercetărilor vor fi cunoscute în 2011, însă dacă se va adeveri faptul că stronţiul încetineşte degradarea cartilajului, alte studii vor fi lansate şi pentru a demonstra eficacitatea acestuia în coxartroză", afirmă specialistul francez.
Cartilaj artificial
Un alt domeniu de studiu vizează injectarea intraarticulară a unui factor de creştere, în speranţa stopării degradării cartilajului. Sau recurgerea la anti-TNF, antiinflamatorii foarte puternice, utilizate deja în poliartrita reumatoidă. Pentru diminuarea durerilor se foloseşte şi un produs foarte puternic, tanezumab, aflat încă în faza de test şi care ar putea fi pus pe piaţă în 2013, informează „Le Figaro".
Pe termen lung, se preconizează implantarea unor proteze articulare realizate din cartilaje artificiale obţinute fie prin cultivarea unor celule pe anumite matrice artificiale tridmensionale, fie prin cultivarea unor celule cartilaginoase proprii în laborator şi reimplantarea acestora în articulaţia bolnavă. Peste aproximativ 15 ani, aceste tehnologii vor putea repara un cartilaj înainte ca acesta să fie complet distrus.
Însă până când aceste terapii vor deveni disponibile şi lipsite de orice reacţii adverse, explică medicul Marian Isac, tratamentul artrozei şoldului se face medicamentos, în special cu antiinflamatorii şi decontracturante musculare.
În perioadele de acalmie, când durerile au fost diminuate în urma tratamentului medicamentos, sunt recomandate şedinţe de balneofizioterapie şi eventuala administrare a unor substanţe condroprotectoare (care protejează cartilajul). În anumite cazuri, boala stagnează şi este posibilă salvarea articulaţiei, însă atunci când artroza evoluează şi simptomele nu mai pot fi stăpânite cu ajutorul medicaţiei se impune o intervenţie chirurgicală pentru înlocuirea articulaţiei bolnave cu o proteză articulară (artroplastia totală de şold).
„În artroza coxo-femurală, este foarte important rolul gimnasticii medicale pentru menţinerea şi redobândirea mobilităţii articulaţiei şoldului", explică dr. Marian Isac. Acesta recomandă bolnavilor să evite poziţiile dureroase, cum sunt cele de rotaţie externă şi de flexie a şoldului afectat.