De ce este creşa o alegere dificilă

Anii petrecuţi de copii la grădiniţă sunt foarte valoroşi din punct de vedere al dezvoltării lor sociale. Putem spune la fel despre anii petrecuţi la creşă?

Până la doi ani, mamele pot alege să stea acasă şi să aibă grijă de bebeluşii lor. „Ce mamă care are de ales îşi dă copilul pe mâna altora?", se întreabă Irina, 25 de ani, viitoare mămică. „E ca şi cum ţi-ai lua o maşină nouă şi ai da-o altuia să aibă grijă de ea!"

Alegerea nu e atât de simplă pentru toate femeile. Unele se tem că în felul acesta îşi vor rata cariera. Altele pur şi simplu nu îşi permit să trăiască din indemnizaţia pentru îngrijirea copilului. Uneori, situaţiile de viaţă pot fi cumplit de complicate.

Citeşte şi: Constanţa: 400 de cereri pentru 200 de locuri în creşele din Tulcea

„Sunt divorţată şi am un băieţel de doi ani şi două luni. Îl cresc cu ajutorul părinţilor mei, slavă Domnului. Dar ei sunt la pensie şi au probleme de sănătate, iar eu muncesc mult şi sunt şi la o a doua facultate", scrie o tânără pe un forum pentru mămici. Pentru ea şi cele ca ea, soluţia este creşa, o instituţie veche cu reputaţia zdruncinată de diverse scandaluri care au ca temă neglijenţa sau abuzul.

Teama de boli

Întrucât viaţa marii majorităţi a românilor continuă să fie marcată de insecuritate economică, creşa e din nou la mare căutare. S-ar putea spune că e mai mult o soluţie de criză - alternativa ieftină la bonă - decât o modă. Poate că instituţiile de stat au câştigat mult în profesionalism pentru a atinge norma europeană sau pentru a face faţă celor private, însă grijile mămicilor au rămas, în mare, aceleaşi.

„Pe prima fetiţă am dus-o la creşă de la un an şi opt luni şi se îmbolnăvea foarte des, iar acum, când are 13 ani, îmi spune că îşi aminteşte că stătea într-un pătuţ metalic şi încerca să fugă, dar nu o lăsau şi avea sentimentul că o părăsim acolo", scrie o altă mamă pe forumul Desprecopii.com. „Acum am căutat o creşă pentru sora ei, care are doi ani. Am găsit una particulară şi am întrebat dacă primesc şi copiii care sunt bolnavi. Mi-au răspuns că dacă părinţii îi aduc aşa, ei nu au ce să le facă." Bolile o îngrijorează şi pe Daria, 34 de ani, mama unui băieţel de doi ani.

„În niciun caz nu l-aş da la creşă; motivul: bolile pe care cu siguranţă le-ar lua de acolo. Am văzut ce a însemnat o banală viroză, e groaznic să vezi un copil aşa mic (copilul tău) chinuit de boală. Voiam să-l dau la grădiniţă la doi ani şi jumătate, dar m-am răzgândit, voi aştepta cel puţin până la trei ani şi între timp voi căuta o femeie cu care să-l las când nu sunt acasă."

Cu toate acestea, există specialişti care afirmă că mersul la creşă protejează de fapt copiii de ­boli mult mai grave, cum ar fi leucemia. Copiii care au oportunitatea de a dezvolta relaţii sociale sau de a fi înconjuraţi de alţi micuţi prezintă cu 30% mai puţine riscuri de a se îmbolnăvi de leucemie, arată un studiu realizat în urmă cu doi ani de un grup de cercetători de la Universitatea din Berkeley, California. Experţii americani spun că sunt două elemente care declanşează leucemia la copii. Primul - o mutaţie genetică ce se produce în uter. Al doilea - o infecţie contractată de copiii foarte mici, care ar antrena un răspuns „eronat" din partea sistemului imunitar.

Iar testarea acestui sistem prin răceli şi alte maladii benigne de care copiii se îmbolnăvesc la creşă poate elimina acest al doilea element. Cercetarea a cumulat rezultatele a 14 studii la care au participat 6.108 copii suferind de leucemie şi 13.704 copii sănătoşi.

Mai mult decât un sprijin pentru părinţii care lucrează şi care nu îşi permit să angajeze o bonă, creşele ar trebui să fie un mediu bun pentru dezvoltarea copiilor, încă de la cele mai mici vârste. Însă o altă mare spaimă a părinţilor este neglijenţa persoanelor care se ocupă de micuţi. Specialiştii în psihologia copilului avertizează că neacordarea atenţiei necesare copiilor, mai ales în cazul celor mai mici de patru ani, poate avea urmări grave, lăsând o puternică amprentă asupra întregii lor vieţi. De aceea trebuie să vă asiguraţi că la creşa pe care aţi ales-o există un program bine pus la punct şi că îngrijitoarele nu abandonează copiii în pătuţuri sau în faţa televizorului.

Copilul învaţă să se descurce

Ca în cazul oricărei decizii importante, şi în decizia de a vă trimite copiii la creşă trebuie să puneţi în balanţă avantajele şi dezavantajele. Până acum am discutat mai mult despre cele din urmă, însă creşa are avantaje care nu trebuie neglijate. În primul rând, copilul intră foarte devreme într-o comunitate. Crescând printre indivizi de aceeaşi vârstă, va deveni un preşcolar, apoi un şcolar sociabil, cu un comportament adecvat în public.

În al doilea rând, faptul că este îngrijit de mai multe persoane îl face să accepte mai uşor străinii, îl ajută să se desprindă de părinţi şi să devină independent. Chiar faptul că nu este nimeni care să se ocupe exclusiv de el, îl îndeamnă pe copil să acţioneze pentru a-şi îndeplini singur dorinţele. Studiile au arătat că micuţii care se desprind de părinţi la vârste mici învaţă mult mai devreme decât ceilalţi să se descurce singuri (să se îmbrace, să îşi lege şireturile, să se spele pe mâini).

„Fiul meu merge la o creşă privată de la 18 luni. A devenit mai sociabil cu ceilalţi copii, mănâncă singur, e ordonat cu jucăriile. Astea sunt părţile bune. Părţile negative: până să intre la creşă nu mi-a fost deloc bolnav. Cum a intrat în creşă a făcut otite repetate, diaree, febră peste 40 în vreo trei rânduri, traheită, faringită. E mai plângăcios şi mai nervos (cred că îi copiază pe ceilalţi copii).

Însă, per total, sunt mulţumită, ştiu că lui îi place acolo (abia îl conving să plecăm seara acasă), educatoarele sunt în marea majoritate drăguţe, şi cel mai mare avantaj: e un loc sigur, nu-mi pun problema ce voi face mâine, cu cine îl voi lăsa, şi nici nu mă stresez că ar putea cineva să îl abuzeze", povesteşte Luminiţa pe forumul Desprecopii.com. Dacă aţi hotărât să vă duceţi copilul la creşă, dar încă aveţi o strângere de inimă, gândiţi-vă că există şansa ca acolo să-şi dezvolte o serie de deprinderi de viaţă, ­să-­şi îmbogăţească vocabularul, să ia contact cu lumea exterioară şi să înveţe să se concentreze.