Povestea lui „Do-Re-Mi“. Cum sună cântecul care a condus la apariţia notelor muzicale

Mult timp, muzica s-a transmis de la o generaţie la alta prin viu grai, prin cântec şi memorare. Întrucât era nevoie de un mod de scriere a muzicii, care să redea cu exactitate modul în care fusese ea compusă, omul a inventat notaţia muzicală.

Notele muzicale folosite astăzi datează din secolul al XI-lea şi corespund silabelor iniţiale ale primelor versete ale unui cântec religios dedicat Sfantului Jean Baptiste. Versurile scrise, în secolul al VIII-lea, în limba latină de către Paulus Diaconus sunt următoarele: "UT queant laxis/REsonare fibris/Mira gestorum/FAmuli tuorum/SOLve polluti/LAbii reatum, Sancte Iohannes", care s-ar traduce "Pentru ca slujitorii tăi să poată cânta cu voci libere minumatele tale fapte, şterge păcatul, o, Sfinte Ioan, de pe buzele lor nedemne".

În secolul al XI-lea, Guido d`Arezzo, un faimos teoretician al muzicii, a observat că fiecare verset corespunde unei tonalităţi diferite şi a folosit prima silabă din primele şase jumătăţi de vers din imn pentru a defini notele. Astfel s-au năcut UT, RE, MI, FA, SOL, LA. Nota a şaptea şi-a primit numele abia în secolul al XVI-lea: SI, de la iniţialele lui Sancte Ioannes, pentru ca în secolul al XVII-lea, nota UT să se transforme în DO - mai uşor de pronunţat în solfegiu -  din cuvântul "Dominus" (Dumnezeu).

Interpretarea contemporană a denumirilor notelor este următoarea: DO – Dominus – Domnul; RE - rerum – materia; MI – miraculum – miracolul; FA – familias рlanetarium – familia planetelor, adică sistemul solar; SOL – solis – soarele; LA – lactea via – calea lactee; SI – siderae – cerurile.

Acest sistem de note muzicale a fost utilizat în toate ţările latine. Un alt sistem ce datează încă din antichitate şi preferat de ţările anglofone şi germanofone, este bazat pe primele litere ale alfabetului, de la A la G, gama incepand cu C, corespunzator notei DO. Astfel, se foloseşte A pentru LA, B pentru SI, C pentru DO, D pentru RE, E pentru MI, F pentru FA si G pentru SOL.

Vă mai recomandăm:

Cosmeticianul carnivor. Peştişorul exotic care se hrăneşte cu pielea moartă a corpului uman

Zece greşeli comune: ce este „sunetul mării“ pe care îl auzim în scoică şi de ce urlă lupii la lună

Povestea gumei de mestecat: de la răşină, la materiale sintetice aromate