Teodor Sărăcuţ Comănescu, poetul şi apărătorul copiilor

Inspector şcolar, poet, autor al mai multor volume, Teodor Sărăcuţ Comănescu a fost mai mulţi ani membru al Cenaclului Literar Silvania.

Spune că pentru el poezia este eliberare de sine, o manifestare a unei stări interioare intense. „Cu cât experienţa asta interioară este mai intensă, cu atât se transpune mai bine în poezie“, spune Teodor Sărăcuţ Comănescu. Cu toate acestea, preferă să scrie poezie pentru copii. „Aici este vorba despre o sensibilitate aparte. Nu orice om, chiar dacă este poet, poate înţelege particularităţile vârstei celor mici. Mulţi creatori cred că este simplu, dar nu este aşa. Trebuie să simţi sufletul copilului, iar ca să te faci înţeles şi plăcut lui, trebuie să foloseşti un limbaj specific. Dacă nu integrezi  în aceste creaţii, nu iese nimic. Un limbaj al gramaticalităţii nu are nici un efect, ci este nevoie de un limbaj de suflet. Poeticitatea şi muzicalitatea este mai importantă decât gramaticalitatea, pe care copiii nici măcar nu o înţeleg. Copiii au un univers al lor”, spune poetul.

Scrie literatură din 1989

A început să scrie literatură pentru copii după după evenimentele din decembrie 1989, când a constatat că după distrugerea a ceea ce exista în domeniu, n-a fost pus nimic în loc. „Unul dintre scopuri a fost şi acela de a reabilita şi optimiza o parte a literaturii pentru copii şi anume folclorul creat de aceştia. În momentul de faţă, cuvântul scris a intrat în concurenţă cu internetul, trăind cel mai adesea în subsidiar. De aceea e necesar să veghem asupra modalităţilor de receptare a literaturii de către copii“, îşi argumentează scriitorul alegerea.

„Scriitorii ar trebui să fie protejaţi de societate”

Teodor Sărăcuţ Comănescu este din anul 2003 inspector şcolar pentru învăţământ primar, fiind la bază profesor de limba şi literatura română. A practicat această meserie din anul 1998 până în 2003, în cadrul Liceului Pedagogic Zalău. Este şi preşedintele Asociaţiei  învăţătorilor sălăjeni. A publicat o serie de volume, dintre care amintim „Bio(biblio)grafii contemporame – Augustin Buzura”, Editura Silvania Zalău 2001, „ABC-uri pentru cei mici” – plachetă de versuri pentru copii, Editura Silvania, Zalău, 2007 şi „Poezia copiilor şi pentru copii – studiu stilistico-poetic”, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj Napoca, 2010. Crede că scriitorii ar trebui protejaţi de societate şi că ar trebui să existe o balanţă între activităţile de zi cu zi şi actul de cultură. Consideră că oamenii de talent n-ar trebui să fie nevoiţi să se gândească mereu la ziua de mâine, ci ar trebui să aibă disponibilitatea de a crea. În plus, profesorul de română este pasionat şi de matematică. Pentru că, spune el, tot ceea ce se găseşte în jurul nostru e o aplicaţie a naturii pe elemente matematice.

Ce îi place.

Spune că nu prea poate să facă ceea ce-i place. Şi-ar dori să citească mult, „dar în societatea noastră primează pecuniarul şi eşti obligat să renunţi la ceea ce-ţi place“. Îi place să şofeze. „Atunci când conduc mă relaxez, mă încarc energetic, mă odihnesc“, spune profesorul. Îi place să disece lucrurile complexe, dacă i se pare că în miezul lor ar putea fi ceva util.

Ce nu îi place.

Spune că-l deranjează faptul că în lume se instituie o nouă ordine, care dezavantajează populaţia. Urăşte faptul că oamenii se luptă pentru putere şi se teme de acea forţă care în secret decimează oamenii. Nu-i place că biologicul primează în existenţa umană. Îl deranjează că există oameni foarte săraci, dar şi foarte bogaţi, dar mai ales faptul că „cei bogaţi nu iau calea cea dreaptă, ci dimpotrivă“. Nu-i place că în ziua de astăzi copiii nu mai citesc.

Întrebare şi răspuns.

Ce vă deranjează cel mai mult în sistemul de învăţământ românesc?

Se înlocuieşte o societate coruptă cu una şi mai coruptă. Mă deranjează faptul că se pot obţine diplome pe hârtie, care n-au nici o substanţă, nicio acoperire în realitate. Însă nu-mi place faptul că tinerii sunt acuzaţi de acest lucru. Nu este vina lor. Noi suntem de vină pentru că nu le canalizăm energiile.