Simina Petrean insuflă copiilor dragostea pentru muzică

Simina Petrean este una dintre puţinele persoane care îşi câştigă traiul făcând ceea ce îi place: predă pianul la Liceul de Artă „Ioan Sima” din Zalău, de cinci ani. Şi-a dat seama încă din copilărie ce îşi doreşte şi a avut norocul – şi ambiţia – să-şi poată realiza visul. 

Când avea şase ani, părinţii au trimis-o la şcoala de muzică, pe urmă i-au adus un pian acasă. În clasa a cincea a fost momentul în care a realizat că îşi doreşte să facă muzică, iar de acolo drumul a fost uşor.
Talentul pe care l-a dovedit cântând la pian a adus-o în faţa publicului de mii de ori şi spune că sentimentul pe care îl ai într-o asemenea situaţie este spectaculos. „A evolua în faţa unui public îţi dă o senzaţie deosebită. Te pune în situaţia de a-ţi exprima în faţa altora cele mai intime sentimente. Şi bineînţeles, emoţiile de rigoare, care nu fac decât să mărească sentimentul succesului. Iar dacă totul iese bine, starea de spirit este extraordinară”, spune Simina.

„Muzica este ereditară în familia noastră”

Muzica „i se trage” din familie. Mama ei este şi ea muziciană, predând vioara la aceeaşi şcoală, iar fratele ei urmează Facultatea de Canto la Cluj Napoca, fiind şi membru al Filarmonicii.
Pentru Simina, muzica este un alt mod de exprimare, unul mai sincer, mai adevărat şi mai sensibil decât vorbele. O face să se simtă deosebită. Iubeşte toţi compozitorii clasici, însă preferă să-i interpreteze pe Beethoven, Chopin şi Liszt.
Simina Petrean spune că iubeşte foarte mult copiii, lucru demonstrat şi de abdomenul umflat pe care îl mângîie cu gesturi tandre. Fetiţa ei, Adela, se va naşte peste două luni, iar singurul regret al viitoarei mămici este acela că-şi va părăsi elevii de la Liceul de Artă, pentru doi ani. „Toţi elevii mei sunt înnebuniţi că plec de la 1 martie. Şi ei ţin la mine la fel de mult cât ţin şi eu la ei”, spune ea. Totuşi, în următorii doi ani nu-şi doreşte nimic altceva decât să se dedice copilului ei.
Îşi doreşte să insufle fiicei sale dragostea pentru muzică şi o va încuraja să cânte, dacă va observa o înclinaţie la ea. Şi chiar dacă micuţa nu va demonstra că are talent, tot o va încuraja să cânte, considerând că acest gen de activitate dezvoltă imaginaţia şi gândirea.

Premii la concursuri

Ca profesor de pian, Simina Petrean a obţinut multe premii la concursuri cu elevii ei. Cu eleva Raluca Antal a obţinut mai multe premii de excelenţă la în 2008 şi 2009 la concursul „Johann Sebastian Bach”, două premii întâi, în 2007 şi 2008, la concursul „Viva la Musica”, obţinând şi multe premii speciale la olimpiade.
„Îi sunt recunoscătoare mamei mele pentru că m-a îndreptat pe acest drum, dar vreau să o menţionez şi pe profesoara mea, Anca Monica. Ea mi-a predat pianul timp de 13 ani şi mi-a insuflat dragostea pentru muzică”, spune Simina.

Ce îi place.

Iubeşte, bineînţeles, muzica bună şi filmele de calitate. Apreciază oamenii cu coloană vertebrală şi îi plac plimbările prin frig. „De aceea nu mi-ar plăcea să locuiesc într-o ţară caldă, pentru că iubesc iarna şi, spre deosebire de alţi oameni, frigul îmi face bine. Îmi dă senzaţia de curat şi de prospeţime”, spune pianista.

Ce nu îi place.

Urăşte manelele pentru că, spune ea, sunt muzică de proastă calitate, iar din trei acorduri faci o piesă. Dispreţuieşte minciuna şi, prin urmare, oamenii prefăcuţi. Nu-i place căldura pentru că îi fură din energie.

Întrebare şi răspuns.

Tu şi soţul tău aţi vrut să plecaţi din ţară. Aţi renunţat. De ce?
S.P.: Am vrut într-adevăr să plecăm în Canada, ca să avem o viaţă mai bună. Chiar reuşisem, prin contacte, să obţin de muncă în domeniul muzicii. Aş fi predat pianul şi acolo. Cred că este foarte importantă normalitatea în locul în care trăieşti, iar această ţară a noastră duce mare lipsă de aşa ceva. Însă au fost câţiva factori care ne-au determinat să renunţăm. Apariţia copilului şi birocraţia stufoasă, însă în primul rând am rămas de dragul elevilor mei şi de dragul familiilor noastre.

Profil.
Născută. 12 februarie 1983
Studii. Academia de Muzică „Gheorghe Dima” Cluj Napoca
Familie. Căsătorită, un copil pe drum