Cristian Bolduţ şi-a petrecut jumătate din viaţă pe tatami

Sensei Cristian Bolduţ practică arte marţiale de mai bine de 17 ani, timp în care a reuşit să câştige zeci de premii în ţară şi străinătate. 

A început să practice artele marţiale la începutul anilor 90, pentru că „era la modă”, spune el. A practicat Judo sub indrumarea antrenorului Radics Ştefan de la Clubul Elcond. În 2004 a trecut la Kyokushin (Calea ultimul adevăr), considerat unul dintre cele mai dure sisteme de luptă.

„Specificul Kyokushinului este că reuşeşte să îmbine într-un mod armonios partea de pregătire fizică, tehnica şi mentală. Un practicant trebuie să fie puternic datorită faptului că,  în competiţiile de Kyokushin, lupta este Full Contact, fără protecţii pe mâini sau picioare”, spune Cristian.

A câştigat peste 30 de medalii în competiţii naţionale şi internaţionale, însă dorinţa lui este să lupte în Japonia, patria Kyokushin-ului. „Fiecare concurs este un test, o provocare pentru tine, în care adversarul cu care lupţi nu face altceva decât să te ajute să fii mai bun, dăruindu-se în totalitate pe tatami. Dacă reuşeşti să invingi, eşti bucuros, dacă pierzi, încerci să vezi ce nu a funcţionat. În final, eşti câştigat fie că pierzi fie că învingi”, mărturiseşte sportivul.

A devenit sensei

În prezent, este legitimat la Clubul Vidalis unde este sportiv şi antrenor. De curând a devenit sensei. Pentru a deveni „profesor”, s-a bătut cu 50 de adversari, pe rând, fără pauză.

„Partea frumoasă în acest examen de luptă este că prieteni sau colegi de-ai tăi te «ajută» să promovezi examenul, lovindu-te cât pot de tare, iar tu trebuie să loveşti în permanenţă. Examinatorul te poate cădea la examen dacă adversarii nu lovesc destul de mult şi destul de tare. Examenul meu pentru «3 dan» a fost unul deosebit deoarece am fost examinat de Koen Schoenberg, preşedintele Federaţiei Europene de Kyokushin, care, după examen, m-a îmbrăţişat şi m-a felicitat într-un mod foarte emoţionant”, spune campionul.

Elevii săi, campioni europeni

Rezultatele nu s-au lăsat aşteptate în calitate de antrenor. Elevii săi au urcat pe cele mai înalte trepte ale podiumului european. „Orice antrenor îşi doreşte rezultate cât mai bune, însă eu îmi doresc mai mult de atât, îmi doresc să contribui la formarea caracterelor elevilor mei într-un mod pozitiv”, susţine el.

Spune că nu are un model în acest sport. „Am doar prieteni de la care învăţ şi am învăţat mereu, şi bineînteles apreciez campioni precum Andy Hug, Kenji Midori sau prietenul meu Marius Ilaş. Apreciez foarte mult senseii de la care am învăţat”, afirmă el.
Timpul liber şi-l petrece alături de soţie şi fetiţă şi spune că îi place să călătorească şi să vizioneze filme.

Ce-i place

Îmi place să fiu înconjurat de familie, prieteni şi îmi place să mă antrenez. De asemenea, îmi place să văd oameni responsabili, care îşi îndeplinesc îndatoririle acolo unde sunt.

Ce nu-i place

Nu îmi place mitocănia, manelismele, exagerările de orice fel. Nu îmi plac oamenii care nu îi respectă pe ceilalţi oameni, nu respectă locurile care îi înconjoară. Nu îmi plac oamenii care promit şi nu se ţin de cuvânt.


Întrebări şi răspunsuri

Ce te învaţă sportul acesta?

„Kyokushin karate te învaţă să tratezi fiecare zi într-un mod frumos, să te bucuri de viaţă şi să înţelegi că tot ce ne înconjoară a fost creat de Dumnezeu cu un scop frumos. Nu în ultimul rând, te învaţă să învingi în viaţa de zi cu zi”.

Care este cea mai mare realizare de până acum?

Cea mai mare realizare a mea e legată de familie, soţia şi fiica mea. Desigur, tot ceea ce Dumnezeu mi-a dat în viaţă reprezintă pentru mine realizări într-un domeniu sau altul. Legat de Kyokushin, cea mai mare realizare este că pot zi de zi să îmbrac Gi-ul (sau kimono-ul) de kyokushin, să antrenez şi să mă antrenez.