Constantin Carp antrenează campioni la tenis de câmp

Constantin Carp

Antrenor de tenis categoria întâi, Constantin Carp a pregătit mulţi campioni. Unul dintre ei, Ionuţ Beleleu, a ajuns chiar la Campionatul European din San Remo în 2006, de unde s-a întors cu medalia de bronz.

Născut în Piatra Neamţ, Constantin Carp şi-a petrecut cea mai mare parte a vieţii în Zalău, urmându-şi aici soţia cu care s-a căsătorit la 18 ani. Spune că i-a plăcut aici şi de aceea a rămas. „Am venit aici în Zalău în 1974. Mi-a plăcut pentru că, făcând sport, am fost mereu lângă oameni inteligenţi, care au fost ca nişte părinţi pentru mine şi despre care pot să spun că m-au educat. Lor le plăcea de mine că ştiam să joc tenis, mie-mi plăceau pentru că erau foarte inteligenţi şi că aveam ce să învăţ de la ei”, povesteşte antrenorul.

A învăţat singur

El spune că a început ca toţi copiii cu fotbalul, la Ceahlăul Piatra Neamţ. Apoi, văzând la televizor cursurile de tenis ale lui Ţiriac şi Năstase, şi-a confecţionat singur o rachetă din fier-beton, pe care a acoperit-o cu plasă de rafie. „După o jumătate de oră de joc, racheta se făcea ca un polonic şi trebuia să schimb mereu plasa”, îşi aminteşte sportivul. A început efectiv să practice tenis la vârsta de 17 ani, când a primit de la un prieten de familie o rachetă adevărată marca Neptun. „Jucam ca amator, am învăţat singur, fără antrenor, apoi am început să merg la competiţii şi am câştigat o dată un loc trei pe ţară”, spune Constantin.

A ridicat o parte din blocurile din Zalău

În paralel lucra ca macaragiu în Zalău şi spune că o mare parte dintre blocurile din oraş sunt construite de el. Clubul de tenis pe care-l conduce a fost înfiinţat în 1987, odată cu primul teren construit la actuala bază sportivă. Atunci i s-a sugerat să să antreneze copii şi astfel a ajuns instructor de tenis.
Sute de copii i-au trecut prin mâini. Spune că are în jur de şapte foşti sportivi care acum sunt profesori  sau antrenori prin alte ţări. Ionuţ Beleleu, care a fost şi de două ori campion naţional la simplu şi de trei ori la dublu, participant la concursuri ATP (Asociaţia în Tenis Profesionist), a obţinut o bursă în Statele Unite ale Americii, unde este jucătorul numărul doi în echipa sa. În ATP au jucat tenismeni ca Sampras, Agassi, Federer, Nadal şi alţii. Alţi copii pe care i-a antrenat Constantin au obţinut de asemenea burse în străinătate, pe baza unor înregistrări video pe care antrenorul le-a realizat şi le-a trimis universităţilor.

Acum este antrenor categoria întâi, iar următorul pas ar fi gradul de antrenor emerit. Pentru asta trebuie să „scoată” un campion european. „Am fost foarte aproape de această performanţă. Am trecut pe lângă titlu în 2006, când am avut un sportiv la Campionatul European, pe Ionuţ Beleleu, dar acesta a obţinut doar medalia de bronz“, mai spune antrenorul de tenis.

Clubul de tenis pe care-l conduce a adus Zalăului în jur de 15 medalii la campionate naţionale şi europene.


Profil.

Născut. 12 martie 1956, Piatra Neamţ
Studii. Şcoala Naţională de Antrenori Bucureşti
Familie. Căsătorit, trei copii

Ce îi place.

Spune că în afară de tenis îi place mult să schieze. Face schi în cantonamentele de iarnă cu elevii săi, pentru a le oferi o vacanţă de la tenis, dar a-i şi menţine în formă în acelaşi timp. „La tenis nu există vacanţă. 12 luni pe an se joacă, însă copiii au nevoie să mai şi iasă din acest ritm. Aşa că mergem iarna la Borşa sau la Predeal şi schiem.” Îi place şi înotul şi să citească tot ce apare nou în domeniul sportiv.

Ce nu îi place.

Îi displace atitudinea unor oameni care, în mai multe ocazii, l-au frustrat de şansa de a-şi însoţi elevii la competiţii. „Ai rezultate, lupţi să ajungi sus, iar ei te trişează. Nu m-au lăsat să merg nici la Europene, nici la Orange Ball, deşi elevul meu a fost campionul. În schimb, l-au trimis cu sportivii pe antrenorul vicecampionului“, a reclamat Constantin Carp.


Întrebare şi răspuns

Dumneavoastră aţi înfiinţat clubul de tenis din Zalău?

C.C.:
Nu pot să spun că l-am înfiinţat eu. Am lucrat acolo cu un alt coleg şi pot spune că el l-a înfiinţat, însă el a plecat la Bucureşti şi am rămas doar eu. A fost un drum greu, foarte mulţi copii, eu lucram singur, făceam multă muncă de teren mergând la competiţii prin ţară. Am făcut un nucleu frumos. Totuşi, am nevoie de ajutor, nu mă pot ocupa singur de toate. Aşa încât am reuşit să fac un contract de voluntariat şi mă va ajuta fiul meu, care este şi el antrenor de tenis. Pe copiii care vor avea cea mai mare valoare îi voi da lui să-i antreneze, deoarece aceştia necesită un program mai intens.