Mărturia unui detectiv particular despre cum a înviat un mort în Mehedinţi: „Doamneee! Săriţi, fraţilor! Săriţi!“

Păţania unui şofer care a luat de pe drum doi călători la autostop, deşi avea în maşină un sicriu gol cu care trebuia să ajungă la morga spitalului din Turnu Severin, este demnă de filme.

Multe din cazurile care sunt rezolvate de detectivii particulari sunt extrem de interesante, dar, bineînţeles, pentru că există un acord de confidenţialitate, acestea nu se fac publice. Totuşi, anumite povestioare, care ajung la aceştia şi care nu au legătură strictă cu un caz anume, pot fi făcute publice. Acesta este şi cazul unei poveşti spumoase, pe care ne-o relatează Dumitru Tudor, fost ofiţer de poliţie judiciară, actualmente directorul unei agenţii de detectivi particulari din Drobeta-Turnu Severin.

“Într-o seară, în judeţ, ploua câineşte. La ieşirea din localitatea Hinova, Vasile Botodici din Suceava aştepta la ocazie. Vizita pe care o făcuse fratelui său se încheiase. Deşi aştepta de multişor, nici un şofer nu se îndura să oprească pe o vreme ca asta. În sfârşit, şoferul unei maşini gen papuc opreşte chiar lângă el. Bătrânelul spune că vrea să ajungă la oraş şi de acolo intenţionează să ia trenul spre Suceava”, spune Dumitru Tudor.

Şoferul uitase din cauza grabei şi a vremii nenorocite să-i spună că în caroserie avea un sicriu cu care trebuia să ajungă la morga Spitalului Judeţean din Drobeta Turnu Severin.

Bătrânelul nu se sperie însă, ci dimpotrivă, dă capacul de la sicriu la o parte şi se întinde în el, gândind că până la Turnu Severin trage şi un pui de somn.

La intrarea în comuna Şimian, un călător aştepta ud leoarcă, cuprins de o ultimă speranţă, face semn din mână cu speranţa că maşina papuc va opri să îl ia şi pe el. Şoferul, larg la inimă, opreşte şi de această dată. Schimbă câteva cuvinte cu proaspătul pasager, iar călătorul urcă şi el în spate, lângă sicriu. Partea frumoasă a poveştii acum începe: primul pasager care se instalase în sicriu dă capacul la o parte şi îl întreabă pe colegul de drum dacă mai plouă afară.

“Celălalt face ochii cât cepele, încremeneşte mai întâi, apoi ţipă cât îl ţin boşogii: <<- Doamneee, a înviat mortul! Săriţi, fraţilor !>> Printre hohotele de râs, „mortul” rosteşte: <<- Domnule, sunt viu ca dumneata! M-a luat şoferul la ocazie, ce te sperii de mine, sunt om în etate, serios, ce crezi că am potcoave şi mă vezi moroi!?>> Speriatul, ce să facă, ţipa întruna: <<- Mortul ! Mortul ! Săriţi, a înviat mortul !>> În cele din urmă, şoferul disperat de întorsătura pe care o luase evenimentul, opreşte”, povesteşte Dumitru Tudor.

Povestea se termină cu un happy end. Şoferul, când şi-a dat seama că putea să ducă un alt mort la morgă în locul celui pe care trebuia să-l ia, ştergându-şi lacrimile de râs, îi invită pe amândoi la o ţuică să uite păţania cu mortul şi sicriul.