Zeci de timişeni s-au adunat astăzi la Giroc pentru a participa la spectacolul "În glas de toacă", devenit deja tradiţional. O surpriză plăcută au reprezentat-o grupurile de copii, care s-au pregătit un an întreg pentru a participa la acest spectacol. Îmbrăcaţi în costume populare, tinerii s-au intercut în a-şi dovedi măiestria în această artă, chiar dacă premii au fost pentru toată lumea, iar concursul a fost mai mult pentru a câştiga inimile publicului, decât pentru obţinerea unei recunoaşteri din partea juriului.

"De doi ani am început să bat la toacă, şi pot să spun că îmi place foarte mult. Cred că este foarte important ca aceste datini să nu fie uitate, iar noi, tinerii, să urmăm tradiţia. Am emoţii foarte mari, pentru că este primul spectacol la care particip", a spus Roxana Voinea, elevă în clasa a X-a.

Toaca este chemarea sufletului

Obiceiul bătutului de toacă provine din vremuri demult apuse, cu mult înaintea apariţiei clopotelor de biserică, iar acum se practică în mănăstiri, dar şi în biserici, în special, în Săptămâna Patimilor. "Toaca este sunetul care cheamă omul la rugăciune în perioada Sfintelor Paşti şi, mai ales, în Săptămâna Mare. Bătutul de toacă se regăseşte cu precădere la mănăstiri şi schituri, însă toate bisericile de la sat şi de la oraş respectă tradiţia în această perioadă", a explicat preot Zaharia Pereş, consultant cultural la Mitropolia Banatului.

Sunetul de toacă diferă destul de mult, în funcţie de zonă. Este o caracteristică a locuitorilor care se resimte şi în ritmul toacei. De asemenea, materialele folosite diferă. "Bătaia de toacă este menită să aducă aminte de patimile Domnului nostru Iisus Hristos şi de suferinţele prin care a trecut. Sunetul de toacă diferă de cel al clopotului, e un sunet de durere", mai spune preotul Pereş.

Festivalul "În glas de toacă" este unic în ţară, iar organizatori au fost Centrul de Cultură şi Artă Timiş, Mitropolia Banatului, consiliul Local şi primăria din Giroc şi CJ Timiş.