Unde a ajuns darul de nuntă primit de Principesa Mărioara din partea Băncii Naţionale. Noua Regină a Iugoslaviei a primit cadou 1 milion de lei
0
Un ziar din anul 1922, aflat la Muzeul Presei „Sever Bocu” din Jimbolia (judeţul Timiş), ascunde detalii interesante legate de nunta Principesei Mărioara cu Regele Alexandru I al Iugoslaviei.
În urma unei alianţe matrimoniale a Casei Regale a României, Principesa Mărioara, fiica Regelui Ferdinand I al României şi a Reginei Maria, s-a căsătorit, în 1922, cu regele Alexandru I al Iugoslaviei. Aceste lucruri sunt însă cunoscute.
Muzeul Presei "Sever Bocu" adăposteşte toată colecţia ziarului Albina. Răsfoind paginile îngălbenite ale ziarelor, se pot afla informaţii inedite din istoria României.
Într-un număr din anul 1922, am găsit mesajul trimis de Principesa Mărioara cu privire la darul de nuntă primit din partea Băncii Naţionale Române. Mai exact, BNR a oferit principesei un milion de lei.
Am aflat însă că Mărioara nu a ţinut banii pentru ea. Înainte de a părăsi România, în 4 iunie 1922, aceasta a transmis o scrisoare preşedintelui Consiliului de Ministri, Ion I.C. Brătianu.
„Nenumăratele mărturisiri de dragoste şi daruri cari mi s-au adus cu prilejul căsătoriei mele cu M.S.Regele Alexandru al sârbilor, croaţilor şi slovenilor, m-au mişcat până în adâncul sufletului.
În dorinţa ca mulţumirile mele să ajunsă la fiecare, vă rog pe domnia-voastră să binevoiţi a fi interpretul sentimentelor mele de vie şi trainică recunoştinţă.
Vă mai rog să arătaţi tuturor că oricât mi-aşi închina întreaga vieţetă pentru binele şi fericirea nouei mele patrii, o parte a inimii mele va rămâne pururea legată de buna ţară unde o cârmuiesc iubiţii mei părinţi şi unde am trăit înconjurată de atâta dragoste şi prietenie.
Mângâierea mea în acese clipe însemnate este că părăsind casa părintească, merg într-o ţară vecină care a dat doamne vrednice vestiţilor voevozi Neagoe Basarab şi Petru Rareş, şi cu care ţara românească a avut totdeauna cele mai bune legături de prietenie, trecând prin aceleaşi greutăţi şi luptându-se cu aceiaşi duşmani, până ce au ajuns, printr-o luptă comună, la deplina unitate naţională.
Ca un semn statornic de duiosă amintire, şi mulţumită însemnatului dar ce mi-a făcut Banca Naţională a României, am hotărât înfiinţarea unui fond la Casa Şcoalelor din Bucureşti, în suma de un milion de lei în rentă românească, din venitul căreia să se acorde câte zece ajutoare de 5.000 lei în fiecare an la zece eleve meritoase şi lipsite de mijloace, din şcolile profesionale de fete din întreaga ţară, potrivit regulemantului ce mi se va supune spre aprobare.
Vă rog să primiţi, domnule preşedinte al consiliului, expresiunea sentimentelor mele de afecţiune”.
Apoi, urmează mesajul pentru Guvernatorul Băncii Naţionale a României.
„Adânc mişcată de gândul bun ce l-a avut Banca Naţională a României de a întâmpina serbarea căsătoriei mele cu un dar aşa de însemnat, vă rog să primiţi şi să arătaţi întregului Consiliu al Băncii sentimentele mele de vie recunoştinţă.
Prin acest dar mi-aţi înlesnit putinţa de a lăsa în scumpa şi neuitata mea ţară părintească, pe lângă atâtea gânduri şi afecţiuni, un semn statornic de amintire pentru generaţiile viitoare din partea aceleia care a fost chemată de soartă să fie Regina unui popor vecin şi amic.
În acest scop vă rog să depuneţi la Casa Şcoalelor din Bucureşti întreaga sumă de un milion lei, din venitul căruia să se ajute la învăţătură elevelor sărace din şcolile profesionale de fete din toată ţara.
Încă odată, vă rog să primiţi mulţumirile şi asigurarea sentimentelor mele cele mai distinse”.
Citiţi întreaga poveste a Principesei Mărioara:
Prinţii şi prinţesele României, episodul 3. Povestea Mărioarei: de la prinţesă a României şi regină a Iugoslaviei la exilul în sărăcie
Se încarcă comentariile...
