Şapte ani de la moartea mitropolitului Nicolae Corneanu, un om pe care l-au iubit toţi bănăţenii, indiferent de religie

Publicat: 28.09.2021 19:28

Ultima actualizare: 10.08.2022 19:27

Parastas pentru mitropolitul Nicolae Corneanu al Banatului într-o biserică greco-catolică FOTO Ş.Both

Au trecut şapte ani de la moartea Înaltpreasfinţitului Nicolae Corneanu, care a fost mitropolitul Banatului vreme de 52 de ani.

Pe 28 septembrie 2014, Nicolae Corneanu, mitropolitul Banatului în vârstă de 90 de ani, avea să treacă la cele veşnice. Au trecut şapte ani de atunci. În religia ortodoxă, pomenirea de şapte ani reprezintă un moment extrem de important, astfel că în toate bisericile au avut loc azi slujbe în memoria lui Nicolae Corneanu.

Nu doar biserica ordodoxă s-a gândit la Nicolae Corneanu, care a fost cunoscut pentru promovarea ecumenismului şi pentru relaţia sa foarte bună cu toate cultele religioase din Timişoara.

GALERIE FOTO

A fost un om special şi pentru greco-catolicii din Banat. Dovadă şi comemorarea vare a avut loc în Biserica Greco-Catolică din Fabric, pusă la cale de jurnalista Ramona Băluţescu.

„E greu să uiţi de un om care reprezenta Banatul, care o avea deschidere faţă de celălalt, avea o aplecare spre cel care e altfel, fie că e ungur, neamţ, rom, evreu, toţi cei care se roagă altfel. Mitropolitul cultiva această bunătate. Am vrut să îi am alături pe cei care, la inivitaţia Înaltpreasfinţutului Nicolae Corneanu, participau la întâlnirile ecumenice. Am vrut să ne întâlnim, aşa cum o făceam pe atunci, într-o altă biserică, de altă denominaţie. Ecumenismul s-a schimbat după plecarea mitropolitului Corneanu. Mai există, dar nu mai e cum a fost. Mie mi-a plăcut foarte mult simţul umorului pe care-l avea. Dacă oamenii vorbesc despre lumina lui, despre deschiderea lui şi bunătatea lui, cred că un domeniu aparte era simţul umorului pe care-l avea, şi felul în care reuşea să răspundă la o glumă bună. Aprecia să-i spui ce gândeşti”, a spus Ramona Băluţescu.

În 2008, mitropolitul Nicolae Corneanu a scandalizat o parte din BOR, dar şi o mare parte din societatea românească, atunci când s-a împărtăşi la greco-catolici.

Evenimentul a avut loc cu ocazia sfinţirii bisericii greco-catolice din Timişoara cu hramul “Sf. Maria - Regina Păcii şi a Unităţii, în prezenţa lui Francisco Javier Lozano, nunţiu apostolic în România, a PS Alexandru Mesian, episcop greco-catolic de Lugoj, a zeci de preoţi români şi străini, şi a mii credincioşi veniţi din toată ţara.

Nicolae Corneanu a plecat din mijlocul credincioşilor şi a urcat la altar, unde a cerut permisiunea de a se împărtăşi. Datorită acestui gest, Nicolae Corneanu a fost pus la “index” de mai marii preoţilor ortodocşi din restul ţării.

O parte a presei a consemnat evenimentul ca fiind unul extraordinar, cu o semnificatie religioasă şi istorică cel puţin egală cu cea a Revoluţiei anti-comuniste pornite de la Timişoara, o altă parte l-a criticat vehement.

Un eveniment similar nu s-a mai întâmplat din anul 1700, când românii ardeleni au refăcut unirea cu Biserica Catolică.

Sub conducerea lui Corneanu, greco-catolicii şi-a redobândit bisericile de care au fost deposedaţi în perioada comunistă.

„Sunt mai multe momente importante din viaţa lui. Eu am fost marcată definitiv în momentul în care a oferit înapoi Catedrala Greco Catolică din Lugoj. A spus că <nu a fost nicioadtă a noastră, noi doar v-am ţinut-o, e timpul să o luaţi înapoi>. Mi s-a părut extraordinar”, a mai spus Băluţescu.

Singurul preot care a recunoscut colaborarea cu Securitatea

Nicolae Corneanu a fost primul şi singurul ierarh din Biserica Ortodoxă Română care a recunoscut colaborarea cu Securitatea. Nu a fost urmat de un gest din BOR-ului, pentru condamnarea unor practici similar are preoţimii. Gestul lui Corneanu nu a fost urmat şi de alte feţe bisericeşti.

Deşi Securitatea contacta pe aproape toată lumea, pe majoritatea salariaţilor unei instituţii publice, niciun alt preot din Timişoara nu a avut curajul să recunoască relaţia cu organele de Securitate. Mai mult, după ce şi-a mărturistit “păcatul”, acesta nu a fost privit cu ochi buni de ceilalţi prelaţi care nu au fost mai prejos în perioada comunistă.

“Din acest punct de vedere, a fost o perioadă foarte dificilă, care, aş zice aşa, m-a marcat într-un sens negativ, creindu-mi foarte multe frământări sufleteşti, prin faptul că asistam la situaţii potrivnice credinţei mele şi convingerilor mele, când a trebuit să nu reacţionez sau să nu mă manifest ca fiind potrivnic regimului…Eu însumi, când am ajuns episcop la Arad, în 1960, una din primele vizite ce mi s-a facut, a fost din partea şefului Siguranţei, nu era atunci Securitatea, era Siguranţa, care a venit la mine şi mi-a spus: eu sunt ceea ce sunt şi aş dori să colaborăm. Eu am spus: nu ştiu în ce fel putem să colaborăm şi atunci el mi-a spus: aş dori ca să ţinem legătura unul cu altul şi în acest sens vă voi vizita deseori, vă voi căuta şi v-aş ruga să nu mă refuzaţi. În felul acesta, am intrat într-o aşa zisă colaborare cu Securitatea de atunci şi sigur că scopul lor era acela de a avea în conducatorul unei instituţii, cum era acea a bisericii, un om care să nu le fie potrivnic. Sigur că în condiţiile de atunci, n-am făcut opoziţie regimului”, a spus Nicolae Corneanu.