Timişoara: PORTRET / Nicolae Vornic aduce la Timişoara cele mai dulci pere

Pasionat de pomicultură, Nicolae Vornic „Bârdac” cultivă zeci de soiuri de fructe autohtone într-o  livadă pe care o îngrijeşte zi de zi.

PROFIL
Născut. 13.04.1938, Caraş-Severin.
Studii. Şcoala generală.
Experienţă. Cultivă fructe de când se ştie
Familie. Are doi băieţi, unul inginer, altul tehnician veterinar.


De mai bine de jumătate de secol, Nicolae Vornic se mândreşte cu soiuri de fructe care mai de care mai dulci şi răcoroase, pe care le cultivă cu o pasiune moştenită din familie. Pentru că în familia sa pomicultura era o tradiţie care trebuia păstrată cu orice chip, bunicul lui Nicolae Vornic a ţinut neapărat ca nepotul său să devină agricultor.

Ştie peste 20 de soiuri de pere
„Tata vroia să mă facă dascăl în sat, dar bunicul a ameninţat că dacă nu îmi dă voie să fiu agricultor, lasă toată averea mătuşii mele”, a spus cărăşanul. Astfel, după numai patru clase, Nicolae Vornic a început să prindă din secretele pomiculturii. Venea cu familia la piaţă şi învăţa, treptat, cum să cureţe sau să altoiască pomii ca să dea cele mai gustoase fructe. Acum are livezi întregi cu pere Wiliams, pergamut sau Napoca. În total, 20 de soiuri de pere şi încă zece de mere fac recolta din 2009 a lui Nicolae Vornic, pe care toată lumea îl ştie în sat ca „Bârdac”.
„Se spune că acum două sute de ani, străbunilor mei le-a rămas numele «Bârdac», cuvânt împrumutat de la sârbi”, a spus pomicultorul. Pentru că îşi iubeşte mult pomii, Nicolae Vornic îşi petrece mai tot timpul în preajma lor. Când nu e în livadă, cărăşanul e la piaţă, la Timişoara. „Nu contează că e vară sau iarnă, zi de luni sau de duminică, eu tot la piaţă sunt”, a mai spus Nicolae Vornic. În 2009, cărăşanul are mai multe fructe ca oricând, pentru că anul s-a dovedit a fi unul norocos, în care recolta a depăşit orice aşteptări.

Mii de kilograme de pere
„Nu am avut atâtea fructe de zece ani. Mi-e greu să estimez, dar sunt câteva zeci de tone de fructe recoltate”, a spus cărăşanul. Merele ionatane şi perele Wiliams, cultivate de Nicolae Vornic, rivalizează cu succes cu orice soiuri de import. „Noi cultivăm într-o zonă în care fructele merg foarte bine. Aşa cum Gottlobul este cunoscut pentru lubeniţe, Belinţul pentru cartofi, aşa e zone noastră pentru fructe” , a spus Nicolae Vornic. Deşi iubeşte pomicultura şi a pus mare preţ pe tradiţia familiei sale, Nicolae Vornic se mândreşte acum cu nepoţii săi, care nu vor mai cultiva fructe, ci îşi vor forma cariere care nu au legătură cu agricultura.
„Copiii şi nepoţii sunt cea mai mare bucurie a mea. Toţi sunt realizaţi, iar atunci când stau la piaţă ore în şir, în frig sau în soare, mă gândesc că ei sunt cea mai mare mândrie a mea”, a spus Nicolae Vornic.


Întrebări şi răspunsuri

De unde sunt pomii pe care îi cultivaţi?
Toţi pomii mei sunt autohtoni. O parte din puieţi i-am luat de lângă Lugoj, în anii ’65, iar alta din Caraş, de la un inginer care ne-a adus cele mai bune soiuri.

Ce fructe mai cumpără timişorenii?
Oamenii sunt tot mai chibzuiţi şi cumpără ce e mai ieftin. Am pere mai mici, cu doi lei kilogramul, şi altele mari, cu patru lei. Majoritatea cumpără din cele ieftine, poate şi din cauza crizei.

Cât timp petreceţi în mijlocul livezii?
Mult, e greu să estimez. Tot anul trebuie să fiu lângă pomi. Dacă nu ştii să-i sapi, să-i stropeşti, să-i cureţi, e tare greu. La noi în familie totul merge bine, pentru că facem asta de când ne ştim.



Ce-i place
Nicolae Vornic este pasionat de pomicultură, dar se pricepe şi la tâmplărie. „În tinereţe, pe lângă pomicultură, am învăţat şi tâmplărie, şi mi-a plăcut mult”, a spus Nicolae.

Ce nu-i place
„Nu-mi plac promisiunile multe, care nu sunt respectate”, a spus Nicolae Vornic. Pomicultorul nu este mulţumit de felul în care se face desfacerea fructelor pe care le cultivă. „Mai demult, vindeam 500 de kilograme pe zi, iar acum abia vindem 50”, a spus cărăşanul.