Târgu-Mureş: Portret: Sorin Paşcanu, a pus bazele chirurgiei cardiace pediatrice

Este medic anestezist la Clinica de Chirurgie Pediatrică din cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Mureş, singura clinică de acest gen din România.

În urmă cu opt ani, împreună cu alţi medici chirurgi, asistente şi infirmiere începea un proiect curajos. În prezent face parte dintr-o echipă prestigioasă, recunoscută la nivelul întregii ţări.

Sorin Paşcanu s-a născut în Târgu-Mureş şi a crescut ca orice alt copil înconjurat de dragostea familiei. La vârsta când alţii începeau şcoala generală, Sorin Paşcanu a trebuit să plece alături de familie în Egipt, unde a studiat trei ani la şcoala americană. „Cred că americanii au un învăţământ mult mai bun. Ei nu se bazează pe acumulare, ca la noi ci efectiv te învaţă cum să înveţi. Nu e ca la noi că trebuie să ştii toate râurile, munţii şi aşa mai departe. Probabil că de asta am crescut un pic altfel", îşi aminteşte medicul.

După clasa a doua, Sorin Paşcanu s-a întors în ţară şi şi-a continuat studiile la liceul Papiu, care era cel mai prestigios din oraş. În timpul liceului a luat decizia de a se face medic. „Părinţii mei nu prea au fost de acord, dar când m-au văzut ce căpos sunt n-au avut ce face şi m-au susţinut", glumeşte medicul.

Norocul şi ambiţia l-au ajutat

Sorin Paşcanu se consideră un om norocos. „Norocul trebuie susţinut şi de foarte multă muncă. Aşa am avut multe satisfacţii. După terminarea Facultăţii de Medicină lucrurile s-au aşezat aşa cum am vrut eu şi nu regret nimic. Nu pot să uit niciodată primii doi ani de la Urgenţă, unde am lucrat cu medicul Arafat şi cu ceilalţi pionieri, să le spunem, de atunci. Au fost nişte ani nebuni în care am învăţat enorm", povesteşte doctorul Paşcanu.

Apoi, împreună cu alţi doi colegi, Sorin Paşcanu a încercat un proiect ambiţios la Timişoara. „Voiam să facem acolo o clinică de chirurgie cardiacă. A căzut proiectul din motive politice şi de susţinere. Nu sunt omul să vorbesc despre asta sau să arat cu degetul", spune doctorul. Eşecul nu l-a afectat foarte tare. Revenit la Târgu-Mureş a obţinut o bursă de stat pentru Israel, la un spital din Jerusalim. „Acolo am simţit gustul chirurgiei de top, ce înseamnă medicină adevărată şi asta pentru că aveam acces la informaţie. Este vital să ai acces la informaţie, la internet, să fii abonat la reviste de specialitate. Numai aşa poţi evolua. Apoi m-am întors în ţară şi am avut şansa să colaborez foarte bine cu medici ca Deac, Făgărăşanu sau Horaţiu Suciu. Aşa am început" spune doctorul Paşcanu.

Operează copii cu malformaţii cardiace

Doctorul Paşcanu lucrează în actuala formulă de aproximativ opt ani. Opt ani în care munca de echipă a făcut din Clinica de chirurgie Pediatrică o clinică recunoscută cel puţin la nivel naţional.„Unii spun că un copil este un adult mai mic, ceea ce este fals. Patologia nou născuţilor este total diferită. Este cu mult mai greu să operezi un copil. De exemplu, n-aş lăsa niciodată o asistentă abia ieşită de pe băncile şcolii să se atingă de un copil mai repede de un an. De asta este atât de important să ai o echipă şi să te poţi baza că fiecare om în parte îşi face treaba impecabil", explică medicul.

Data naşterii: 16 aprilie 1968 Târgu-Mureş

Studii: Facultatea de Medicină Târgu-Mureş

Căsătorit, doi copii

Ce-i place: „Îmi place internetul, tot ce ţine de computere, gadjet-uri. Sunt dependent de calculator. Cred că în curând o să comunic şi cu asistentele tot prin computer. În rest, nu am alte hobby-uri. Îmi place să-mi petrec timpul cu familia şi nu cred să existe ceva mai plăcut ca asta."

Ce nu-i place: „Nu-mi place şi nu suport amatorismul. Cum nu-mi place şi nu suport expresia «merge şi aşa». Este cea mai nocivă expresie din vocabularul ăsta. În rest, nu găsesc lucruri care să nu-mi placă. Găsesc o explicaţie la orice faptă şi mă acomodez uşor la orice situaţie. Dar amatorismul nu-l suport."

Întrebări şi răspunsuri:

Mai aveţi timp şi pentru altceva pe lângă serviciu?

Cu siguranţă îţi rămâne timp. Dacă nu rămâne timp, înseamnă că nu-ţi faci treaba în mod profesionist. Lucrezi haotic şi de asta nu mai ai timp şi pentru altceva. Sau ajungi în situaţia ca toate lucrurile să depindă de tine, să fii indispensabil, lucru care iar nu ajută pe nimeni. Eu, personal, îmi găsesc timp.

Aţi putea pleca în altă parte?

Nu cred că aş păutea pleca în altă ţară sau la alt spital. Sigur, aş putea pleca şi mâine, însă nu mă lasă conştiinţa. Există atât de mulţi oameni care au investit încredere şi timp în mine încât am o datorie morală foarte mare faţă de ei. Îi înţeleg însă pe cei care pleacă. Plus că aici am familia, prietenii, colegii.