Târgu-Jiu: A renunțat la cariera de sportivă pentru a deveni salvamontist

Târgu-Jiu: A renunțat la cariera de sportivă pentru a deveni salvamontist

Pasionat de munte, Liviu Ghiră a trecut de la extrema-stângă la sportul extrem. Pentru tânărul de 30 de ani, sportul a devenit meserie

A practicat mai întâi handbal, ca jucător profesionist, apoi a fost profesor de educație fizică. Și-a început cariera de sportiv în 1996, jucând în echipa de handbal Energia Pandurii Rovinari pe postul de extremă-stânga. Liviu a făcut acest lucru până acum un an când a considerat că trebuie să pună capăt sportului de performanță. De altfel, el a cochetat de mai mult timp cu alpinismul și sporturile zăpezii, devenind un apropiat al Serviciului Salvamont Gorj. Băieții l-au cooptat de mai multe ori în echipă și l-au chemat în diverse acțiuni de salvare. La începutul lui 2009, Liviu a dat un examen pe un post de specialitate ca inspector de turism în cadrul acestui serviciu și așa a ajuns să lucreze permanent pentru salvamontiști. A urmat apoi o serie de cursuri de specializare în acest domeniu, iar în februarie 2010 va pleca la o școală pentru a se instrui ca să devină salvator montan în toată regula. Acum îi ajută pe colegi să-și pregătească echipamentele pentru iarnă și a dat o mână de ajutor chiar și la prepararea murăturilor pentru cămara bazei de la Rânca.

Sport, pasiune și aventură

Acestea au fost principalele elemente care l-au condus în tot ceea ce a făcut pentru alegerea meseriei. Când era mic își dorea doar să ajungă ca tatăl său, adică „mare și cu multe chei  în buzunar“, își amintește acum Liviu, zâmbind. „Îl vedeam mereu pe tata venind acasă murdar pe mâini și cu un maldăr de chei în buzunar. Eram atât de impresionat de el încât îmi doream să mă fac și eu mare și să fiu ca el. Tot așa îl admiram și pe bunicul meu care era mecanic și mă lua mereu pe lângă el când lucra ceva. Îmi plăcea să-mi bag mâinile prin motoare ca să mă murdăresc  pe mâini și să arăt ca el“.
Cu băieții de la Salvamont se cunoaște de mulți ani. Au mers împreună la multe petreceri și drumeții montane, la cățărat sau la schi. A lucrat alături de ei ca voluntar, iar în momentul în care a aflat că se poate angaja la ei, a renunțat la tot ce făcea până atunci. „Am considerat că trebuie să pun capăt sportului pe podea și să fac ceea ce-mi plăcea mai mult. Mi-a plăcut să îmbin sportul cu pasiunea și cu aventura“. Liviu nu renunțat însă definitiv la handbal, iar în anumite momente mai simte nevoia să se ducă la sală pentru a urmări antrenamentele fostei echipe. Uneori  mai intră pe terenul de joc pentru a arunca o minge la poartă, alteori se întâlnește cu foștii coechipieri la o bere. Nu lipsește însă la niciun joc al echipei pe care îl are acasă, fiind un suporter înfocat al Energiei.