Podurile lui Ştefan cel Mare. Unde se află singurul pod care a rezistat timpului

Podurile din timpul lui Ştefan cel Mare erau trainice

Domnitorul Ştefan cel Mare are şi meritul de a fi un deschizător de drumuri în privinţa construirii de poduri trainice. Până la venirea sa pe tronul Moldovei, podurile erau construcţii provizorii.

Până la domnia lui Ştefan cel Mare, podurile erau denumite „vad” sau „punte, podişcă, podeţ, poduleţ, podişor”. Podurile erau mai mult provizorii. Erau construite pe „capre“ puse pe ape, pe pari bătuţi în albii. Construcţia podurilor permanente din piatră au apărut abia pe vremea lui Ştefan ce Mare. 

„Conform tradiţiei, Ştefan cel Mare a făcut un pod de piatră la Iaşi «de laturea târgului», peste pâraiele Cărjoaia şi Zlodica la Botoşani, unul peste Başău şi două în ţinutul Bacăului, la Borzeşti şi la Bogdana, peste pârâul „Valea Ră”. Alexandru Odobescu scrie că şi celebrul logofăt Tăutu ridicase «un pod solid» în judeţul Dorohoi, Despre podul de peste apa Cârjoaiei aflăm o relatare din 1832, când se impunea «necesitatea de a se lua măsuri de reparare... pe cât s–ar părea mai aproape de adevăratul fiinţei lui şi fără cât de puţină abatere». Într–un dosar din 1845, se menţiona «o cercetare la faţa locului, care constată că vechiul pod era în lungime de 42 de metri, fiind construit din piatră cioplită, cu patru bolţi»“, menţionează istoricul Eugen Şendrea în volumul „Pe urmele lui Ştefan cel Mare“.

Podul de la Gârbovana

Singurul pod din timpul lui Ştefan cel Mare care se mai păstrează ste cel de la Gârbovana, comuna Ştefan cel Mare. „Legenda spune ca ar fi costat «un kertic domnesc de 2.000 oca de sare». De–a lungul timpului, numeroşi cercetători s-au întrebat dacă acesta este într-adevăr podul ridicat de neînfricatul domn. S. P. Radian, în documentata lucrare «Judeţul Bacău, studiu agricol şi economic», apărută în 1889, scria că în dreapta Trotuşului «se află renumitul pod al Gârbovanului presupus a fi făcut de Ştefan cel Mare». Ortensia Racoviţă aminteşte şi ea în lucrarea «Dicţionar geografic al judeţului Bacău», apărută în 1895, «podul Gârbovanului, zis şi podul lui Ştefan cel Mare, al căii judeţului Adjud–Oneşti–Tg. Ocna. Legenda spune că podul acesta ar fi făcut de Ştefan cel Mare. Stricându–se cu vremea, el a fost restaurat de Mihai Grigore Sturza, domnul Moldovei (aprilie 1834–iunie 1849)». 

Podul de la Borzeşti

Un alt pod atribuit lui Ştefan cel Mare este cel din localitatea Borzeşti, care a rezistat sute de ani, dar, în timp, s-a degradat şi nu a mai fost restaurat. „Istoricul C.C. Giurescu spune că «un pod de piatră, zidit, este cel de la Borzeşti, pe care tradiţia îl atribuie – credem, cu dreptate - lui Ştefan cel Mare». Cercetătorii Gheorghe Ungureanu, Gheorghe Anghel şi Constantin Botez îi acordă toată atenţia podului de la Gârbovana. Dar cel care a studiat mai mult acest pod a fost dr. C. I. Istrate. El arăta că atunci când s–a construit în 1873 şoseaua Adjud–Oneşti, s–au găsit «un pod boltit cu piatră construit de Ştefan cel Mare. Şi părăului i se zice părăul lui Ştefan cel Mare. Transformări sau adăugiri au avut loc în timpul domniei lui Mihai Sturza (1843–1849), în 1873, dar cea mai amplă între anii 1902–1903, când s-au înălţat două diguri laterale de protecţie, unite cu un palier în scări format din bolovani de câte 800 kg fiecare»». La această dată, podul are o lungime de 14 metri, lăţimea de 8, înălţimea luată de la picior de 11 metri, iar deschiderea bolţii de 5,80 metri. A fost construit din piatră brută, având ca liant var gros“, mai menţionează istoricul Eufen Şendrea..