Cum au fost readuşi 12.000 de daci renegaţi după cucerirea Daciei

Cucerirea Daciei a fost urmată de o colonizare masivă, care a fost foarte bine organizată de împăraţii romani, începând cu Traian. Bogăţiile Daciei şi împroprietărirea cu terenuri îi atrăgeau pe colonişti.

Istoricul roman Cassius Dio arată în lucrarea „Istoria romană“ că Vettius Sabinianus, guvernatorul celor trei Dacii, a adus sub comanda sa un număr mare de daci care fuseseră alungaţi:

„Acelaşi Sabinianus a supus şi douăsprezece mii de daci dintre cei din vecinătate, care fuseseră alungaţi din ţara lor de baştină şi erau gata să dea ajutor celorlalţi, făgăduind că le va da pământ în Dacia noastră“.

Concesii acordate neamurilor barbare

   De asemenea, acelaşi istoric roman arată că împăratul Marcus Aurelius a căzut la un acord cu privire la comerţul desfăşurat de barbari, pentru care a făcut unele concesii: „Marcus Aurelius nu primea în acelaşi timp pe solii tuturor neamurilor barbare, ci după cum fiecare din ele merita fie dreptul de cetăţenie, fie o iertare de biruri — pentru totdeauna sau vremelnică — ori chiar acordarea vreunui ajutor statornic de grâne. Cum iazigii se dovediseră a-i fi foarte de folos, le iertă multe din îndatoririle lor şi — aş putea spune — pe toate, cu excepţia celor în legătură cu adunările şi negoţul. Rămânea, de asemenea, opreliştea de a se folosi de corăbii proprii şi de a se apropia de insulele din Istru. Le-a îngăduit însă să facă comerţ cu roxolanii, prin teritoriul Daciei, ori de câte ori guvernatorul acestei provincii le va da voie“.

Iazigii erau o ramură a sarmaţilor care s-a deplasat în sec. I d.Hr. între Dunăre şi Tisa, venind dinspre stepele nord-pontice. Neamuri ale lor, roxolanii se aflau încă pe timpul lui Marcus Aurelius în ţinuturile de la nordul gurilor Dunării.