Târgu-Jiu: Teodora Ciobanu are grijă de oamenii nevoiaşi

Deşi a terminat Facultatea de Medicină, nu a profesat niciodată în acest domeniu. A ales în schimb să fie om de televiziune, iar acum conduce una dintre direcţiilor subordonate Primăriei Târgu-Jiu.

Prima pasiune a Teodorei Ciobanu a fost presa şi a intrat în contact direct cu acest domeniu la vârsta de 19 ani, cînd a colaborat cu ziarul Dimineaţa Gorjului. A mai colaborat cu ziarele  Gorjeanul, Opinia şi Azi. „Cea mai valoroasă şi importantă a fost colaborarea cu Adevărul. Am scris editoriale la acest ziar şi am fost chemată de Darie Novăceanu la Bucureşti, pentru a scrie editoriale, însă am refuzat oferta pentru că părinţii nu au fost de acord să plec“, spune Teodora Ciobanu. După terminarea Liceului Industrial Motru, secţia matematică – fizică, a urmat cursurile Facultăţii de Medicină. „Tatăl meu a fost medic şi a dorit foarte mult ca unul dintre cei doi copii ai săi să fie medic. Era exclus ca fratele meu să urmeze această carieră şi, pentru că nu mai era un alt copil de rezervă, am făcut eu medicina. Prima repartiţie am avut-o la Spitalul Judeţean din Târgu-Jiu, am şi acum această repartiţie. Nu am profesat niciodată, pentru că nu m-am putut obişnui să devin o persoană rece, uneori cinică şi care să înveţe să nu fie afectată personal de suferinţa umană“, adaugă Teodora.

A transmis live de la mineriade

A ales în schimb să îşi urmeze pasiunea. „În 1997, eu, împreună cu alţi tineri pasionaţi, toţi fără pregătire în domeniu, dar suficient de nebuni ca să stea 20 de ore pe zi la serviciu, am pus pe picioare primul studio de televiziune locală din Gorj- TV Târgu-Jiu. Am reuşit să creem un fenomen în oraş, pentru că, la acel moment, noi aveam program non-stop, pe când posturile naţionale închideau emisia la ora 00.00. Ne făceam singuri decorurile, nu am ratat niciun subiect fierbinte, printre care mineriadele, cînd am transmis trei zile de la faţa locului, din Valea Jiului şi pe tot parcursului drumului minerilor, până la Costeşti, inclusiv lupta cu forţele de ordine “, mai spune aceasta. A fost redactor şef  la TV Târgu-Jiu până în ianuarie 2000 şi, în paralel, a realizat un talk-show politic, o emisiune intitulată „Întrebarea de la Miezul Nopţii“ şi o emisiune gen magazin „Pentru dumneavoastră, doamnă!“. Acolo şi-a găsit şi jumătatea, pe soţul ei, care are ca pasiune radio-amatorismul. La începutul anului 2000, a primit o ofertă de preluare a „Centrului de Artă şi Cultură Constantin Brâncuşi“, care fusese înfiinţat în urmă cu cîţiva ani, dar care funcţiona dar pe hârtie. „ Am acceptat această nouă provocare şi a urmat o perioadă de 2 ani şi jumătate, pe cât de interesantă şi de solicitantă, pe atât de complicată, pentru că am fost personal extremde constestată ca manager al centrului. La jumătatea lui 2002, cînd s-a înfiinţat Direcţia Publică de Protecţie Socială, am preluat instituţia, fiind şi prezent director aici“, încheie Teodora Ciobanu.

Cum descrieţi activitatea de director al DPPS?

Coordonez o echipă de oameni care muncesc extraordionar de mult, într-un domeniu în care zilnic te confrunţi cu problemele oamenilor. Asistăm mii de oameni din acest oraş, îi ascultăm în fiecare zi şi încercăm să îi ajutăm cu tot ce ne stă în putere. Suntem mulţumiţi când reuşim să o facem, dar şi frustraţi cînd ne atingem limitele în a-i putea ajuta.

V-aţi întoarce la prima pasiune, adică în presă?

Poate, dacă aş fi sigură că postul de televiziune ar avea independenţa necesară pentru informarea corectă a oamenilor şi dacă aş avea o echipă măcar cu acelaşi nivel de pasiune ca aceea cu care am lucrat la TV Târgu-Jiu. Vechile pasiuni nu dispar niciodată, oamenii se schimbă, se maturizează, societatea se schimbă, dar rămân la convingerea că presa ar putea avea un rol extrem de important în ceea ce priveşte conştientizarea publicului cu privire la adevăratele informaţii netrunchiate, necomentate inutil, lăsate să fie analizate de liberul arbitru al fiecărui om.

Ce-i place

Să scriu,  am scris poezii şi intenţionez să public cel puţin o carte, în schimb o s-o fac doar în momentul în care voi considera că reprezintă cu adevărat o valoare. Îmi place să mă implic în proiecte care să însemne cu adevărat ceva pentru cât mai mulţi oameni. Îmi plac provocările şi ador să călătores.  Îmi place să îmi petrec timpul exclusiv cu soţul meu, dacă se poate în Statele Unite ale Americii.

Ce nu-i place

Urăsc rutina, agresivitatea, prostia şi ipocrizia. Nu îmi place să trăiesc într-o ţară în care nivelul de decenţă  a atins limite minime, în care viaţa de zi cu zi este asaltată de sute de motive pentru care te enervezi, în care oamenii nu se respectă unii pe alţii şi care parcă este blestemată să fie condusă prost, fără perspective şi fără şanse de normalitate europeană în următorii 30 de ani.