Târgu-Jiu: Şi-a riscat viaţa pentru democraţie

A fost unul dintre iniţatorii Revoluţiei din 1989, iar scrisoarea sa despre ce se întâmpla în România în anii comunismului a fost citită la Radio Europa Liberă.

În timpul liceului, Ion Rădoi a mers într-o excursie în Franţa. „Diferenţa era ca de la cer la pământ, francezii trăiau într-o lume liberă, aveau libertăţi de afirmare şi expresie. Văzând această lume liberă, mi-am dat seama de sistemul apocaliptic din sistemul românesc, de dictatura de la noi, pe care o putem compara cu o inchiziţie“, spune revoluţionarul. La 17 ani, a fost a doua oară în Franţa şi a vrut să ia legătura cu cineva de la Europa Liberă, să rămână acolo şi să vorbească despre realitatea din România. Din păcate, a avut ghinion şi nu a găsit persoana respectivă. După absolvirea liceului, s-a orientat către Facultatea de Filosofie, dar nu a reuşit să ajungă acolo, din cauză că bunicii lui au fost arestaţi politic. „Am ales să merg la ASE în Bucureşti. Pe de o parte, a fost o perioadă oarecum tragică, deorece am descoperit că societatea era plină de semidocţi. Pe de altă parte, a fost captivant, fiindcă Bucureştiul era un oraş cu multe posibilităţi“, adaugă Ion Rădoi.

A participat la luptele de stradă

În ultimul an de facultate, dându-şi seama că sistemul ajunsese la nivel apocaliptic, că nu mai exista nicio soluţie de schimbare şi conducerea ţării atinsese nivelul maxim de demenţă, Ion Rădoi s-a hotărât să scrie o scrisoare către Europa Liberă. „Am făcut un apel către toţi cetăţenii pentru un protest împtriva dictaturii, am analizat situaţia istorică şi de fapt, situaţia categoriilor sociale şi m-am întrebat care este motivaţia cetăţenilor de păstrare a acestui sistem . Am făcut apel la revoluţie, la un protest paşnic. Sunt unul dintre iniţatorii revoluţiei. Am trimis scrisoare la Europa Liberă cu ajutorul unui coleg iranian, deoarece era cel mai puţin suspectat. A fost citită în octombrie 1989, dar mă aşteptam să o citească pe 1 decembrie, când voiam să protestez. Dimineaţa, am plecat la facultate şi m-am trezit cu securitatea acolo“, mai spune acesta. A urmat ancheta, iar şansa lui a fost că a avut familia de partea sa, fiindcă risca fie închisoarea, fie suprimarea. „Datorită familiei şi unor colegi care au fost solidari şi au promis că, dacă mă arestau, începeau manifestaţie, nu am fost arestat pe loc. Eram însă supravegheat non-stop. Între timp, până în decembrie, am pregătit un manifest alături de un grup contestatar, privitor la dezideratele revoluţionarilor români, pe care urma să îl trimitem la Europa Liberă. N-a mai ajuns, fiindcă a fost furat. Cu două zile înainte de a cădea Ceauşescu, am fost arestat, anchetat şi urma procesul, riscam de la 10 la 15 ani de închisoare. Pe 21 decembrie m-au eliberat. Am participat alături de grup la toate luptele de stradă, nu am pus mâna pe armă, am văzut şi terorişti, nu am putut să îi prindem, am văzut foarte mulţi oameni împuşcaţi, între 21 şi 26 a fost măcel în Bucureşti. În 1991, am plecat în străinătate. După 17 ani, m-am întors în România, unde deţin o afacere privată în domeniul imobiliar“, încheie Ion Rădoi.

Cum a fost perioada petrecută în străinătate?

Am stat doi ani în Canada şi 15 ani în Belgia. În Bruxelles, timp de patru ani am fost student. Îmi pusesem mari speranţe în Europa Occidentală, dar atitudinea lor lăsa de dorit. Există odiferenţă culturală, au un sistem economic foarte bine pus la pinct, o seriozitate a clasei politice care a contribuit la formarea unei societăţi solide.

Cum descrieţi societatea românească?

Neocomuniştii, care sunt fii sau nepoţi de creatori de dictatură au pus mâna pe averea ţării, datorită conducerii  FSN-ului, au creat un sistem mafiocratic, un marxism financiar, o societate de profit personal în detrimentul profitului public, o societate lipsită de egalitate de şanse. Banditismul public e la nivel de lege. E o societate lipsită de creştinism, deorece victima devine acuzatul.

Ce-i place

Îmi plac foarte mult arta, ştiinţa şi filosofia. Fiinţa umana se defineşte prin a crea ceva, prin evoluţie, prin inteligenţă. Mi-ar plăcea să vad lumea trăind altfel, nu cu groaza zilei de mîine, ci cu spiritualitatea unei lumi moderne.

Ce nu-i place

Am o aversiune faţă de barbarism, faţă de cei care distrug ceea ce alţii se chinuie din eforturi supraumane să creeze. Nu suport oamenii care distrug calităţile umane. Nu îmi place când văd că lumea întreagă devine slugă unui sistem perfid şi criminal.