Târgovişte: Ovidiu Petre Dumitrescu, „Brâncuşi“ al fierului forjat

Fierarul creează şi expune, îşi cară forjele vechi prin oraşele ţării şi chiar în străinătate, meşterind cu tăciuni încinşi şi ciocane, un meşteşug al altor timpuri. I se spune „Moş Crăciun“ sau „Brâncuşi“, iar lucrările sale vor rezista mii de ani.

Locuieşte într-o zonă superbă pe valea din spatele Mânăstirii Dealu. “Moş Crăciun” sau “Brâncuşi” stă de-a stânga pârâului, treci podeţul şi dai de statuia lui Brâncuşi sculptată în piatră. O casă cu o anexă pe care scrie: "Casa Fierarului." Pe casă, sunt steagurile României şi Europei. Apare domnul "Brâncuşi" şi îţi dai seama imediat de unde îi vine pseudonimul. Scund de statură, solid, cu plete şi o barbă albă.

A făcut şcoala la Râmnic, la liceu nu a ajuns pentru că “la liceu se duceau cei cu bani”, zice fierarul. “Deşi mama era fiica de chiabur, ştia franceză şi făcuse liceul economic, nu a fost lăsată să lucreze în domeniu şi lucra ca spălătoreasă la fabrica de confecţii. Banii nu ajungeau pentru cei trei copii”, completează Ovidiu.

A urmat Şcoala de Arte şi Meserii din Râmnic undea ajuns la forjă şi pentru căera printre cei mai solizi din clasă. “Din cei 20 de elevi, am fost cel care a lucrat cu maistrul, era ceva deosebit. Un lucru interesant este că ne plăteam profesorii din lucrările noastre”, povesteşte “Brâncuşi”. Mai târziu a ajuns la Braşov la Uzina de Unelte şi Scule, nu i-a plăcut părea mult, “apăruseră roboţii, eu făcusem şcoală, ştiam mult mai mult, desen tehnic, tehnologie, aici era doar muncă fizică”, spune fierarul. De la Braşov a plecat la Ploieşti, la 1 Mai şi a ajuns să lucreze la forjă. La 18 ani a plecat ca militar voluntar, iar după armată s-a căsătorit, la Râmnic, cu Tinca.

“Acolo, la Râmnic a rămas prima mea lucrare, la ieşirea din oraş spre Focşani este un gard lucrat foarte migălos de mine, este prima lucrare în fier forjat”, povesteşte Ovidiu.

Vicecampion naţional la înot

Mare iubitor de sport, a făcut mult handbal, lupte libere şi înot, la acesta din urmă fiind vicecampion naţional la stilul bras. „Nu puteai face sport de performanţă, nu aveai nicio şansă cu cei din Bucureşti care aveau infrastructură şi toate cele necesare practicării sportului de performanţă. Cu handbalul am mers cam un an, mai făceam şi lupte libere, erau zile în care aveam febră şi în vârful urechilor”, îşi aduce aminte Ovidiu.

A demisionat din cauza bărbii

În 1974 se mută la Târgovişte, unde a lucrat la SARO. Aici a reuşit să impună o nouă tehnologie, prin metoda lui reuşind să producă mai mult într-un timp foarte scurt, astfel că a fost pus reglor în forjă. Între timp a făcut sculptură la Şcoala Populară de Artă iar în 1977 directorul l-a văzut cu barba şi i-a atras atenţia în faţa colegilor. „Era ceva odios atunci să ai barbă, oricum a fost momentul în care m-am orientat spre artă. Am fost trimis în producţie şi după ceva timp nu îmi mai plăteau nici salariul, motiv pentru care am plecat.”

Ergoterapeut la Spitalul Mânăstirea Dealu

Anii 80 a fost chemat să facă ergoterapie cu bolnavii din spital, să îşi petreacă timpul liber pictând sau sculptând. „Nu erau bolnavii prea interesaţi pentru că mulţi dintre ei erau internaţi ca să scape de muncă”, spune Ovidiu.
A construit singur casa în care locuieşte

După revoluţie şi-a construit casa, după un proiect făcut de el, un colţ de rai căruia i-au trecut pragul, printre alţii, nume ca Ludovic Spiess, Laura Vasiliu sau Irina Nistor.

Pentru că arta se cerea foarte puţin, a trecut pe lucrări din fier forjat, a făcut garduri, balustrade pentru case, porţi, mobilă. „Am căutat ca fierul făcut de mine să se integreze şi în valoare artistică”, spune Ovidiu. Acum lucrează la o expoziţie, „Flăcările lui Ovidiu”, care urmează să fie expusă la Teatrul Bulandra din Târgovişte.

„Mă supără faptul că fierarul nu este considerat meşter popular. Cei care lucrează lemnul sau lutul sunt consideraţi meşteri, dar fierarul nu deşi fierarii au fost printre primii meşteri. Totul este manual, aş vrea ca această meserie să fie repusă în drepturi, el este declarată ca meserie dar nu este acceptat ca meşter”, spune fierarul.

„Pentru că îmi cunosc posibilităţile am fost puţin mai înfipt. Nu e bine să fii modest. Dacă ştii că poţi trebuie să te afirmi.”
„Niciodată nu mă cert cu nimeni, politica mea este să îi înţeleg pe toţi.”

„Lucrările mele durează 1000 de ani, noi plecăm şi lucrările mele vor rămâne.”