Povestea Palatului de Justiţie din Suceava, fostă închisoare unde au fost „schingiuiţi şi martirizaţi“ luptători anticomunişti

Palatul de Justiţie din Suceava, în care astăzi îşi desfăşoară activitatea instanţele de judecată sucevene, a fost în perioada 1948-1956, închisoare în care au fost deţinuţi şi torturaţi cei care îndrăzneau să se ridice împotriva regimului comunist.

Clădirea Palatului de Justiţie din Suceava a fost construită în anul 1885 în municipiul Suceava, în care în prezent îşi desfăşoară activitatea Curtea de Apel Suceava, Tribunalul Suceava şi Judecătoria Suceava. Nu foarte multă lume ştie că, în perioda 1948-1956, în partea din spate a clădirii funcţiona o închisoare în care au fost deţinuţi şi torturaţi cei care îndrăzneau să se ridice împotriva regimului comunist. În prezent, pe peretele din spate al clădirii există o placă din marmură pe care se poate citi: „În această clădire, au fost schingiuiţi şi martirizaţi, unii dintre cei mai buni fii ai neamului românesc, care s-au jertfit pentru libertate, luptând împotriva comunismului”. Din anul 1956, penitenciarul a fost mutat în municipiul Botoşani, iar spaţiul a rămas în posesia administraţiei locale, care în prezent este folosit ca loc pentru arhiva instanţelor sucevene.

Dacă până în 1947, închisoarea de la Suceava era una normală, începând cu 1948, aceasta a fost transformată într-una pentru deţinuţii politici. Numai în primul an se pare că aici au fost închişi peste 600 de persoane, mare parte tineri care s-au ridicat împotriva comunismului. Mulţi dintre deţinuţi nu rezistau regimului de tortură din închisoare şi mureau în urma chinurilor la care erau supuşi.

În cartea „Mărturisire din mlaştina disperării”, Dumitru Bordeianu, fost deţinut politic a povestit că „în jurul datei de 25 iunie 1948, iată-ne depuşi în vestita închisoare Suceava şi încarceraţi în celula 59 de la subsol, pe latura de nord. Această celulă este legată de întâmplări pe care nu le voi uita niciodată. Aici am stat până la 15 ianuarie 1949. Tot în această celulă am simţit pentru prima dată apăsarea spaţiului, pierderea libertăţii şi durerea ruperii legăturii cu cei dragi. Aici am simţit din plin apăsarea închisorii şi hăul ce se deschidea în faţa noastră. Aici am suportat bătăile şi chinurile anchetei, care a durat până în luna decembrie 1948”.

Dumitru Bordeianu a descris în cartea sa şi condiţiile în care erau ţinuţi deţinuţii în închisoarea din Suceava: „celulele erau prevăzute, în dreapta şi în stânga intrării, cu tinetele pentru necesităţi şi apă, de fapt nişte putini variabile ca mărime în funcţie de celulă. În aceste condiţii, principala problemă a vieţuirii consta în persistenţa mirosului de fecale”.

Neculai Popa, în cartea „Coborârea în Iad”, a povestit cum îi altoiau securiştii pe deţinuţii politici din închisoarea din Suceava. „După ce mi-au scos pantofii din picioare, au început bătaia la tălpi cu ciomagul, apoi cu bastoane de cauciuc. Ca să nu se audă prea tare gemetele, aveau obiceiul să ne astupe gura cu un ciorap, asemenea unui căluş. Această operaţiune se făcea tuturor, având şi scopul de umilire a celui anchetat. Când vedeau că picioarele se învineţesc şi se umflă, erai dat jos de pe masă şi, după ce erai dezlegat, te obligau să alergi prin cameră sau sală, pentru a se pune în mişcare sângele prin ţesuturile strivite. În timpul alergării, continua bătaia cu ciomagul, cu pumnii şi cu picioarele în felul următor: anchetatorii se aşezau pe sală sau în cameră, dacă era mai mare, în linie dreaptă sau semicerc, având între ei o distanţă de 2 – 3 metri, iar victima era obligată să alerge prin faţa lor. Când începea alergatul, primul anchetator îţi dădea o lovitură de picior în burtă sau ficat, cum se nimerea, încât de durere te aplecai fără să vrei în jos, cu mâna la locul unde erai lovit. În timp ce alergai încovoiat de durere, al doilea te lovea cu ciomagul în spate. În urma loviturii primite, încercai să te îndrepţi sau chiar să te laşi pe spate, timp în care al treilea anchetator îţi aplica o nouă lovitură de picior la ficat sau burtă, care din nou te făcea să te apleci de durere în faţă, dându-i posibilitatea următorului să te lovească cu ciomagul de-a lungul spatelui”, a povestit Neculai Popa în cartea sa.

Alte ştiri din Suceava:

Un cioban din Suceava a fost devorat de şobolani în propria sa casă

De ce cântă cucu-n Bucovina cu accent ardelenesc? Cum au apărut graiurile bucovinene unice în ţară

FOTO Pădurile româneşti, exportate în Japonia

VIDEO Prefectul Sinescu şi primarul Melen au fost duşi cu cătuşe pe mâini la Tribunalul Suceava

Bucovinenii sunt sau nu moldoveni? Care a fost influenţa ocupaţiei austriece în Bucovina