Cum a ajuns casa preotului cărturar Samuil Isopescu să fie disputată între moşternitorii săi şi sindicalişti?
0
Casa preotului cărturar sucevean Samuil Isopescu a ajuns să devină obiect de negociere între sindicatele post-decembriste. Moştenitorii lui Samuil Isopescu duc şi ei în continuare o bătălie în Justiţie pentru imobilul disputat de sindicate.
„Casa Sindicatelor” este o clădire care a fost păstrată în centrul municipiului Suceava nu doar pentru faptul că era o mică bijuterie arhitectonică de care le-ar fi fost milă comuniştilor să o dărâme ci şi pentru că în acel imobil au funcţionat de prin anii ’50, structurile judeţene ale UGSR – Uniunea Generală a Sindicatelor din România, entitate sindicală formală, ataşată Partidului Comunist.
Nu că UGSR ar fi pus vreo cărămidă la construirea acestei vile, ce a reuşit, în ciuda eforturilor noilor proprietari, să îşi păstreze silueta cochetă, peste drum de Muzeul de Istorie, pe strada Ştefan cel Mare. Printre puţinele clădiri centenare din centrul municipiului Suceava, aceasta a supravieţuit poate tocmai pentru că a fost atribuită sindicatelor în perioada comunistă şi le-a rămas lor până în zilele noastre.
De fapt, imobilul de pe strada Ştefan cel Mare, nr. 48, a fost naţionalizat în baza unui decret cu numărul 97 din 1950, fiind trecut în proprietatea statului de la Eleonora Isopescu, fiica lui Samuil Isopescu. Femeia nu a avut descendenţi, decedând în anul 1981. Eleonora Isopescu a fost de profesie bibliotecară.
Despre Samuil Isopescu (1842 – 1914), părintele său, cel care a ridicat casa ce se află acum în proprietatea unei entităţi sindicale, se poate spune mai mult. Acesta a fost un cărturar român, profesor de istorie şi geografie la Gimnaziul din Suceava. A urmat apoi cursurile Facultăţii de Ştiinţe Umaniste din cadrul Universităţii din Viena, avându-i colegi pe Teodor Ştefanelli, Vasile Bumbac, Ştefan Ştefureac, Mihai Eminescu şi alţii.
După ce comuniştii au pus mâna pe clădire, prin acele proceduri de expropriere specifice jumătăţii secolului trecut, clădirea a fost cedată aşa-numitelor structuri sindicale ce au devenit ulterior UGSR (Uniunea Generală a Sindicatelor din România).
După 1990, nici vorbă să se pună în discuţie retrocedarea imobilului către foştii proprietari sau urmaşii acestora. Mica luptă s-a dat între urmaşii UGSR – structura sindicală comunistă, structurile sindicale capitaliste care îşi trăgeau către propria ogradă, cu mai mult sau mai puţină forţă în dinţi, hălci întregi din patrimoniul fostei uniuni generale a sindicatelor.
Clădirea şi terenul ce au aparţinut venerabilului preot şi om de cultură sucevean Samuil Isopescu au fost preluate la jumătatea anilor 1990 de către Uniunea Judeţeană a Sindicatelor Libere Suceava, ce făcea parte din Confederaţia Sindicatelor Libere din România. Atunci s-a stabilit că patrimoniul general sindical ( cel aparţinând vechiului UGSR, n.r.), a fost repartizat astfel: CNSLR Frăţia – 37%; Cartel Alfa – 28%; CSDR – 17,5%, BNS – 17,5%).
Printr-un mod de negociere ca la piaţă, s-a stabilit că la Suceava, clădirea sindicatelor să revină unei structuri sindicale mai puţin reprezentative – CSDR şi implicit UJSL, pentru că “în unele judeţe CNSLR Frăţia administrează tot patrimoniul, în alte judeţe BNS administrează patrimoniul respectiv în alte judeţe, Cartel Alfa.
În unele judeţe, printre care şi Suceava, CSDR administrează acest patrimoniu”, se arată în mod explicit într-un comunicat publicat atunci în presa locală şi depus într-un dosar de revendicare ce era pe rolul instanţei încă din anul 2001.
Înţelegerea făcută la acea vreme de liderii confederaţiilor sindicale, mulţi dintre ei dovedindu-şi ulterior adevăratele veleităţi în politică ori în afaceri, unii fiind acum decedaţi, alţii fiind politicieni în retragere, unii dintre ei aflaţi şi acum în anchete penale ori în spatele gratiilor (cazul Marius Petcu de la CNSLR Frăţia fiind cel mai la îndemână), nu mai este pe placul noilor lideri de sindicat suceveni, alţii decât cei din UJSL – CSDR.
UJSL nu avea dreptul să ia în proprietate clădirea, ci doar în administrare şi folosinţă
Traian Corneliu Pădureţ, preşedintele Confederaţiei Cartel Alfa Suceava a explicat cum tot ceea ce a fost în patrimoniul UGSR, a fost împărţit între confederaţii în anii ’90.
„S-a primit într-adevăr pentru fiecare confederaţie în parte câte un procent, însă acesta era doar un drept de administrare şi folosinţă. De aceea mă miră faptul că o organizaţie sindicală a putut să se întabuleze, devenind proprietar pe o clădire din respectivul patrimoniu”, a arătat Traian Pădureţ în opinia căruia toate clădirile din vechiul patrimoniu al UGSR aveau şi au şi în momentul de faţă acelaşi statut.
„Întrebarea legitimă pe care o pun este: de ce nu au devenit confederaţiile sau uniunile sindicale proprietari şi pe celelalte clădiri din patrimoniul UGSR? Inclusiv casele de cultură ale sindicatelor? Astfel de abuzuri au fost nu numai la Suceava, mai există clădiri în ţară din fostul patrimoniu care au fost înstrăinate, anumite instituţii sau persoane fizice devenind proprietari”, a explicat Traian Pădureţ.
Acesta a menţionat că aşa cum la Suceava, Casa Sindicatelor a fost în patrimoniul comun şi acum nu mai este, în alte judeţe din ţară există acelaşi tip de clădiri denumite de asemenea case ale sindicatelor, care sunt în administrarea comună a confederaţiilor iar filialele sucevene ale acestora îşi au sediul în acele imobile.
„La Suceava însă, pentru că s-a hotărât în instanţă preluarea clădirii de către UJSL, sentinţa trebuie respectată, bună sau rea”, s-a resemnat preşedintele judeţean al Cartel Alfa, Traian Corneliu Pădureţ.
Moştenitorii lui Samuil Isopescu se luptă în continuare în Justiţie pentru imobilul disputat de sindicate
Dacă liderul Cartel Alfa s-a resemnat, urmaşii lui Samuil Isopescu nu au depus încă armele, cu speranţa că în cele din urmă vor reintra în proprietatea clădirii care ar putea fi la fel de bine monument istoric precum toate celelalte case vechi ce au mai rămas în oraşul nostru. Dar şi casă memorială.
În data de 21 iunie 2001, Tribunalul Suceava a admis cererea formulată de Ioan Costea, cunoscutul doctor stomatolog sucevean, dispunându-se radierea întabulării dreptului de proprietate asupra imobilelor ce au aparţinut familiei Isopescu, moştenite succesiv de către Elisabeta – Lily Găină, nepoata Eleonorei Isopescu, tatăl Elisabetei fiind văr de gradul I al Eleonorei, urmaşa acesteia fiind Ioan Costea. Curtea de Apel respinge însă soluţia dată de tribunal. La şase ani după prima pronunţare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins de asemenea recursul formulat de Ioan Costea. Sentinţa din 2007 a fost anunţată ca irevocabilă.
Odată cu modificarea legislaţiei privind legile proprietăţii, cei care se consideră moştenitori de drept au depus o nouă acţiune de revendicare imobiliară la instanţele sucevene, aceasta urmând să îşi continuie cursul legal firesc. Între timp, vila eruditului preot sucevean Samuil Isopescu arată ca în fotografiile alăturate.
Casa de Cultură a Sindicatelor din municipiul reşedinţă de judeţ, cât este ea de mare, se va simţi sigur umilită comparându-se cu abundenţa “podoabelor”. Firme, firmuliţe, reclame şi reclămuţe dintre cele mai diverse împopoţonează pereţii construcţiei centenare de pe strada Ştefan cel Mare cu o densitate pe metru pătrat la care Casa de Cultură, devenită şi ea centru comercial, nici nu poate visa.
Dacă mai adăugăm că, între timp, UJSL a vândut o parte din patrimoniu – curtea din spate a clădirii, ce a fost transformată de un investitor oportunist în crâşmă, tabloul tragic al moştenirii bătrânului preot Samuil Isopescu, căruia posteritatea i-a pus numele pe tot ce au găsit de trebuinţă dar i-au lăsat urmaşii fără casă, devine aproape complet.
Se încarcă comentariile...
