Slobozia: Lecţie de supravieţuire

Indemnizaţia de handicap a lui Gogu Vâlcu este singurul ajutor al familiei

O familie de trei persoane supravieţuieşte lunar cu un venit care nu depăşeşte 80 de lei. Capul familiei are piciorul amputat şi beneficiază doar de o indemnizaţie de 33,5 lei. Soţia lucrează cu ziua, iar bugetul familiei este completat de alocaţia fetiţei de 12 ani.

Bărbatul suferă de diabet de mai mult timp, însă lipsa banilor l-a împiedicat să urmeze recomandările şi tratamentul prescris de medici şi a dat în arterită. Chirurgii au fost nevoiţi să-i amputeze laba piciorului, în primăvara lui 2009. În această toamnă, Gogu a fost din nou operat, piciorul fiindu-i secţionat de la gambă.

N-au bani de pâine
Acum, cei trei membri ai familiei Vâlcu, Gogu (39 ani), Puica (36 ani) şi Mihaela (12 ani), trăiesc din indemnizaţia de handicapat a capului familiei, în valoare de numai 33,5 lei, şi din alocaţia micuţei Mihela (12 ani), de 41 de lei. Banii nu le ajung nici măcar de pâine, darămite de medicamente sau de încălzire. „Ne descurcăm tare greu. Au venit şi timpurile astea, în care nu mai poţi să te duci nicăieri“, spune Puica.

Casa în care stau cei trei, situată pe strada Cărămidari, are două camere, însă doar una dintre acestea este încălzită, din când în când, de un convector legat la o butelie, însă, cum nu sunt bani, butelia este mai mereu goală. Pereţii sunt reci, iar piciorul bolnav al lui Gogu este învelit de o plapumă groasă.

„Nu ştiu dacă mi se va vindeca piciorul cu frigul care îl am aici. Sper doar să obţin o indemnizaţie mai mare, pentru că medicamentele sunt un moft, la cei 33 de lei pe care îi primesc eu“, oftează Gogu.

Susţine că i s-a cerut şpagă
La începutul lunii noiembrie, Gogu s-a prezentat la comisa de evaluare pentru a i se stabili gradul de handicap, după cea de-a doua secţionare a piciorului. „Am fost la comisie şi a zis că tot 33 de lei îmi dă, iar cineva mi-a sugerat să plătesc 150 de euro pentru a primi gradul doi de handicap“, spune Gogu Vâlcu, cu lacrimi în ochi.

„De unde să dau eu 150 de euro, când eu nu am ce mânca? Mie nu vrea să îmi dea 200 de lei, iar altora le umple buzunarele cu sute de lei pentru afecţiuni fictive“, spune bărbatul supărat. „Dom’le, n-am ce mânca. Am nevoie de proteză şi medicamente, n-am bani să trimit fata la şcoală, iar doctorii vor 150 de euro şpagă pentru a-mi da gradul doi“, acuză Gogu, care susţine că este şi dependent de insulină.

Citiţi mai multe amănunte în ediţia de astăzi a cotidianului „Adevărul de Seară“ Slobozia!