Refugiaţi în Slatina pe termen nedeterminat. „Sunt în vacanţă cu mamele, aşa li s-a spus micuţilor“
0
Copiii ucraineni care se află de două săptămâni în Slatina alături de mamele lor au avut parte de o surpriză de proporţii. Oamenii care le-au devenit gazde, nimeni nu ştie pentru câtă vreme, le-au pregătit împreună cu alţi slătineni cu suflet mare o petrecere de neuitat la un loc de joacă.
Povestea ucrainenilor pe meleaguri oltene începe cu două săptămâni în urmă. Soţii Simona şi Gabriel Rotaru anunţaseră că pun gratuit la dispoziţia oamenilor fugiţi din calea războiului mai multe apartamente pe care în mod obişnuit le închiriază. Primii cărora le-au întins o mână au fost trei verişori, de 5, 6 şi 7 ani, şi mamele acestora. „Cuminţi, adormiţi (n. red. – au ajuns în Slatina aproape de miezul nopţii, după 7-8 ore pe drum), ţineau strâns la piept câte o jucărioară şi se uitau pierduţi la clădirea din faţa lor. Sunt în vacanţă cu mamele, aşa li s-a spus micuţilor care au petrecut multe ore pe drum, întrebându-se de ce taţii nu au putut veni cu ei“, descrie Simona prima întâlnire cu oaspeţii săi.
Au ajuns din zona Odesa, ajutaţi de oameni cu suflet mare din Ucraina şi de colaboratorii lor din Slatina. „Au fost extrem de reticenţi la început, dar mă bucur că acum ne văd ca pe nişte prieteni ce le vor doar binele“, spune Simona. Mamele care nu au cerut niciodată nimic, dar pe care situaţia le obligă să accepte ajutorul străinilor, şi astăzi sunt uimite de valul de bunătate.
„Toţi mă întrebau: de ce, de ce ne ajutaţi?“
După câteva zile în care soţii Rotaru au avut grijă să le asigure mamelor şi copiilor lor cele necesare, Simona Rotaru a postat pe contul său de Facebook un mesaj, anunţând că ar fi nevoie de ajutor pentru persoanele aflate la sute de kilometri depărtare de casă. Au sărit să ajute prieteni, cunoscuţi, apoi prietenii prietenilor, iar cercul de bunătate s-a lărgit, oaspeţii familiei Rotaru împărţind mai departe şi altor familii din Ucraina care se află de asemenea în Slatina.
„Ei n-au solicitat niciodată nimic. I-am întrebat eu dacă au nevoie de ajutor şi, dacă am văzut că sunt mulţi oameni care vor să ajute, am considerat că nu e normal să ne oprim doar la cei aflaţi la noi. Şi i-am pus să întrebe, pentru că ei au un grup, cei care sunt în Slatina în momentul acesta, dacă mai sunt şi în altă parte mămici care au nevoie. Au fost extrem de reticenţi la început. Toată lumea, toţi, întrebau – «de ce, de ce ne ajutaţi?» - Toţi se aşteptau să avem un interes. (…) Au fost mulţi oameni care le-au luat şi jucării, şi hăinuţe, şi mâncare, fel de fel de lucruri“, a explicat Simona cum s-a ajuns la o adevărată comunitate de prieteni care îi susţin pe cei aflaţi în pribegie.
Petrecere cu pizza şi tort
La două săptămâni deja împlinite de la sosirea în Slatina femeile ucrainene nu ştiu pentru câtă vreme vor mai rămâne sau ce le rezervă ziua de mâine. Vor să se termine războiul şi să se întoarcă acasă, unde şi-au lăsat soţii, părinţii, alte rude. Povestea cu vacanţa încă mai dă roade la copiii foarte mici, însă cei de vârstă şcolară pricep foarte bine ce se întâmplă. Majoritatea ţin legătura online cu profesorii şi cu colegii şi chiar mai fac, în această manieră, cursuri.
La Slatina, însă, şi-au propus soţii Rotaru, norii războiului nu trebuie să ajungă. Aşa că marţi-seara i-au convocat pe oaspeţi la un loc de joacă din Slatina, unde pentru câteva ore s-au jucat, au cântat, s-au simţit bine. Gazdă a fost Tedy Land, torturile le-a oferit cofetăria Boema, iar pizza a venit de la Happy Mix Grill. Sunt doar câţiva dintre cei care le-au întins urcrainenilor o mână de ajutor. Mulţi alţii au făcut-o deja, iar persoanele care cred că pot oferi ceva din puţinul lor sunt în continuare aşteptate să o facă. S-a creat şi un grup de Facebook, „Slatina alături de Ucraina“, unde oamenii vorbesc, anunţă cum pot şi când pot ajuta, se ţine legătura, se rezolvă probleme.
„ Avem în plan să mai facem şi alte lucruri pentru ei. Mă gândesc în primul rând la copii, să aibă amintiri frumoase când se va încheia totul, să spună – «Ce frumos a fost la Slatina! Chiar am fost într-o vacanţă». Pe noi ne-a mişcat foarte mult situaţia acestor copii. Să fii nevoit să pleci de acasă doar cu copilul şi un troller în care să nu ştii ce să pui mai întâi, şi să nu ştii cât vei fi plecat… Să-i spui copilului zâmbind că eşti în vacanţă şi să nu ştii dacă te mai întorci, ce mai găseşti când te întorci, să nu ştii a doua zi când îl suni pe al tău acasă dacă îţi mai răspunde sau nu-ţi mai răspunde… E ceva ce se poate întâmpla oricui, ne-am gândit efectiv la oameni, la faptul că sunt nişte oameni care suferă, care sunt într-o situaţie limită în momentul ăsta, oamenii ăştia trăiesc un război. E o catastrofă. Ajuţi nişte oameni care nu ştiu ce vor face mâine, nu ştiu când se va încheia şi cum se va încheia“, a mai spus Simona Rotaru.
Se încarcă comentariile...
