Cum pornesc la drum în viaţă „copiii statului“. „Când o să ieşi, n-o să mai ai totul, cum e aici“
0
Momentul critic pentru tinerii care cresc în sistemul de protecţie este de departe cel în care statul îi obligă să se descurce cu ce au învăţat, cu ce au acumulat. Cum pornesc la drum tinerii din sistemul de protecţie socială.
Fiecare poveste e altfel, fiecare istorie personală e scrisă cu lacrimi. Tinerii crescuţi în sistemul de protecţie socială, care la finalizarea studiilor sunt nevoiţi să-şi găsească de muncă, să plătească singuri chiria şi să le rămână şi de întreţinere şi mâncare, află de acest moment, spun reprezentanţii lor legali, de foarte devreme, în funcţie de maturitatea fiecăruia.
Pentru unii, un apartament în care trăiesc alături de alţi copii, cu „mame“ care lucrează în ture de câte 12 ore, este singurul „acasă“ cunoscut. Pentru alţii „acasă“ înseamnă căminul oferit de un asistent maternal.
Alţii, din contră, s-au minţit, sau li s-a repetat de prea multe ori, că trăiesc realitatea unei familii cu fiecare asistent maternal schimbat încât nu mai cred, poate, în nimic. Sunt de asemenea şi tinerii care îşi văd tatăl şi mama când şi când.
Au învăţat să nu-i judece, doar să se bucure. Pe toţi însă îi apasă greutatea perspectivei că această copilărie, cât de frumoasă sau mai puţin frumoasă este ea, ia într-o zi sfârşit. Atunci se vor baza doar pe ei şi pe ceea ce, în anii petrecuţi „în sistem“, au reuşit să economisească, să înveţe.
Chiria şi utilităţile plătite timp de 2 ani, o mână nesperat întinsă de „sistem“
Maria şi Viali sunt doi tineri de 17 ani care cresc în locuinţe de tip familial din Slatina, judeţul Olt. Maria este elevă în clasa a XI-a şi are planuri mari. Acum studiază la un liceu tehnologic din oraş, la specializarea „Estetica şi Igiena corpului omenesc“. Avea pentru vara 2020 planuri mari, pe care pandemia i le-a dat peste cap. Ar fi trebuit să se angajeze pe perioada verii la salonul de înfrumuseţare la care a făcut practică în timpul anului şcolar şi să-şi câştige bănuţii de buzunar.
Maria vrea să devină kinetoterapeut FOTO: arhiva personală
Viali a avut noroc, el deja lucrează la un salon de înfrumuseţare pentru bărbaţi şi e plătit zilnic. A învăţat să tundă de la 14 ani, ca şi Maria. Apoi, într-o zi, patronii salonului au venit să facă voluntariat la DGASPC, au stat de vorbă cu tinerii şi aşa a ajuns să înveţe mai întâi meserie „ca la carte“, iar ulterior să-i fie daţi pe mână şi primii clienţi, alţii decât prietenii lui.
Cu primii bani, cum, de altfel, se întâmplă şi acum, şi-a cumpărat haine. Îi place să arate bine, de aici şi pasiunea pentru „o meserie frumoasă şi curată“. La şcoala profesională studiază în schimb „Maşini şi echipamente“. Se descurcă, spune, şi pe partea tehnică, însă nu-l atrage la fel de mult.
Şi pe ei îi sperie perspectiva de a ieşi din sistemul de protecţie, însă sunt, poate, mult mai bine pregătiţi decât alţii. Ştiu ce vor, au descoperit şi o parte din ce pot face concret. În plus, au şansa să fie beneficiarii unui proiect de-abia început în luna august 2020 de către DGASPC, un proiect care îşi propune să susţină din bani europeni 77 tineri care părăsesc sistemul de protecţie, timp de 2 ani, cu plata chiriei şi a utilităţilor. În plus, le vor oferi acestora în continuare servicii de consiliere profesională şi le vor căuta un loc de muncă.
Viali îşi câştigă deja banii pentru haine muncind FOTo. arhiva personală
De acest ajutor denumit „Prima cameră“, oferit prin proiectul „Paşi spre viitor“, vor beneficia toţi tinerii care au părăsit sistemul de protecţie din judeţ începând cu anul 2016 şi cu care reprezentanţii DGASPC ţin legătura. Viali şi Maria află pentru prima dată de proiect de la directorul DGASPC Olt, Rădiţa Piroşca, în timpul discuţiei noastre.
„Timp de doi ani vă putem plăti chiria, astfel încât voi să puteţi începe o viaţă ca orice alt tânăr, să adunaţi un capital şi să aveţi siguranţă. Şi cu formare, şi cu mediere... Să nu vă rupeţi aşa, brusc, şi să găsim o formă legală în care să nu vă dăm drumul aşa, deodată, să vă daţi cu capul de pereţi“, le spune şefa DGASPC.
În mod obişnuit, în lipsa unor astfel de proiecte, un tânăr care a terminat şcoala (pot rămâne în sistem inclusiv pe perioada cursurilor universitare, până la absolvirea facultăţii) pleacă din centru, sau de la asistentul maternal, cu lucrurile personale şi cu banii economisiţi în contul în care primesc alocaţia. Cei care fac şcoala profesională pot acumula şi bursa profesională (de 200 lei în învăţământul profesional obişnuit, 400 lei în învăţământul dual) în acelaşi cont. La acestea se adaugă la ieşirea din sistem o alocaţie de sprijin de 2.200 lei.
„Ei ştiu cum se ceartă cu mine că nu vreau să le dau acordul să-şi ia un telefon de 500 lei, de 700 lei, nişte blugi de 500 lei“
„În mod normal ei au nişte bani la ieşirea din sistem, şi ei ştiu cum se ceartă cu mine că nu vreau să le dau acordul să-şi ia un telefon de 500 lei, de 700 lei, nişte blugi de 500 lei. Alocaţia lor, în mod normal, până la 14 ani, se capitalizează. După 14 ani pot să o scoată cu acordul directorului, sau să rămână capitalizată astfel încât ei să o poată folosi la ieşirea din sistem. Şi aici noi mai negociem, ca să zic aşa, astfel încât la ieşirea din sistem ei să aibă o sursă de venit care să le permită pe o perioadă de 3 luni de zile, plus alocaţia la ieşire din sistem, care e de 2.200 lei, să poată porni“, explică dir. DGASPC Olt.
Suma acumulată depinde mult şi de vechimea în sistemul de protecţie. Cei care au fost preluaţi din familii la vârste mai măricele acumulează sume mai mici.
„Fiecare asistent social, şef de centru, caută un loc de muncă pentru aceşti tineri. Mai avem şi colaborări cu diferite asociaţii, şi bineînţeles cu AJOFM. Sunt asociaţii care îi şi califică, dar le acordă şi cazarea pe o perioadă anume. Cum e asociaţia Concordia. De 4 ani avem colaborarea cu Concordia în Bucureşti, care le acordă şi cazare, atât că ei, mulţi, refuză să se ducă acolo şi pentru interviu. Am avut şi acceptaţi mulţi, şi sunt bine. Vânzător, brutar, ospătar restaurant, pot să-şi aleagă acolo. Coafură, chiar şi în agricultură. I-am contactat eu într-un an şi s-au adresat şi nouă de atunci, cred că de patru ani colaborăm“, explică Piroşca.
Oraşele mari şi străinătatea, opţiunea multor copii care părăsesc sistemul
Reintegrarea în familie se realizează într-o măsură infimă, recunosc reprezentanţii DGASPC. O parte dintre copii nu au familie, altora părinţii nu le mai pot fi de multă vreme sprijin.
„Rata de reintegrare în familie este foarte-foarte mică. Însăşi prezenţa lor în sistem presupune că familia nu a putut să-i sprijine. Sau, unii, poate că nu au avut familie, familia a avut probleme, inclusiv sărăcie, de aia au şi ajuns în sistem. Să-şi găsească un loc de muncă le e cel mai greu. Dar, uşor-uşor îşi adună forţele şi se descurcă pe propriile picioare. Am avut copii care sunt angajaţi la Bucureşti, copii care se descurcă pur şi simplu pe picioarele lor“, spun reprezentanţii DGASPC.
Deloc puţini aleg străinătatea ca o variantă câştigătoare, alţii rămân în ţară, dar îşi încearcă norocul în oraşele mari.
Maria şi-a ales deja profesia şi se pregăteşte pentru momentul când va înfrunta viaţa singură FOTO: A.M.
Într-un oraş universitar se vede şi Maria. Vrea să studieze Kinetoterapie, de fapt este un obiectiv pe care şi l-a fixat foarte clar şi pe care îl va atinge. Are părinţi, dar nu a mai ţinut legătura cu ei. Mai are şi fraţi, unii chiar în sistemul de protecţie, alţi doi sunt adoptaţi. Cu ei vorbeşte permanent. Spune că a ştiut dintotdeauna că nu se poate baza decât pe ea, de aceea şi-a stabilit atât de clar traseul profesional. Are şi temeri, absolut firesc.
„De locul de muncă, de ce voi face mai departe, pentru că, atâta timp cât eşti aici, ai totul asigurat. Când o să ieşi, n-o să mai ai totul, cum e aici. Şi dacă n-ai un loc de muncă stabil, va fi mai greu să te poţi întreţine“, spune tânăra.
Viali e mult mai încrezător. „Nu îmi este teamă, cred că mă descurc, le gândesc bine şi înainte... După profesională voi merge la liceu. O să încerc. Iar după liceu, da, vreau şi salonul meu“, spune tânărul.
Proiectul ai cărui beneficiari sunt tinerii are şi o componentă de dezvoltare a deprinderilor de viaţă. Tinerii vor simula situaţii din viaţa de adult, vor învăţa să interacţioneze cu reprezentanţii diverselor instituţii ale statului, să-şi caute un job, să caute o locuinţă cu chirie, să se descurce în treburile mărunte de zi cu zi, inclusiv să-şi administreze bugetul şi să-şi pregătească mâncarea etc.
Se încarcă comentariile...
