FOTO VIDEO Afacere profitabilă cu lemn vechi de sute de ani: „Nu ne-a învăţat nimeni strategii de marketing, dar a mers“
0Patru prieteni din Cisnădie (judeţul Sibiu) au pus în mişcare o afacere cu lemn foarte vechi. Din poduri de case, conace şi şoproane părăsite, ei reciclează lemnul cu vechime chiar şi de 500 de ani. Pe care mai apoi îl prelucrează şi îl transformă în rame de oglinzi, mese şi diferite blaturi. O astfel de masă poate ajunge să coste şi câteva mii de euro.
Rareş, Laurenţiu, Silviu şi Kelly sunt patru prieteni din Cisnădie (judeţul Sibiu) care în urmă cu cinci ani aveau de gând să părăsească, pe rând, România, în căutarea unui trai mai bun. „Le-am spus că nu are rost să plecăm, ci mai bine mergem prin Maramureş, căutăm şi noi lemn vechi şi îl vindem. Iniţial aşa ne-a fost vorba“, aminteşte Rareş. „Vorba“ la care face referire este o idee de afacere descoperită în ieşirile din ţară şi anume comerţul cu lemn vechi, care poartă patina timpului şi, implicit, este o „lucrare de artă în sine“.
Prima pierdere transformată în afacere
Cu câteva mii de euro cei patru şi-au cumpărat o dubiţă, au reparat-o cât să reziste la drumuri lungi şi au început să colinde ţara în căutarea de lemn vechi. „După câteva luni de strâns şi vândut am tras linie şi am văzut că suntem în gaură de câteva mii de euro. Nici noi nu ştiam cum. Păi, dacă un om ne cerea 100 de euro pe un lemn, noi îl luam gândindu-ne că îl vindem cu 150 de euro“, aminteşte Rareş. Cei care le cumpărau lemnul în acea vreme nu erau clienţii finali, ci diferiţi intermediari. Care, după aproape doi ani, le-au dat şi „lovitura“ ce avea să le schimbe afacerea. „Am mers în Maramureş, de unde am cumpărat trei case. Le-am demontat, le-am adus la Cisnădie şi a venit unul care se ocupă cu tranzacţiile din acest domeniu şi ne-a spus că pe lemnele alea nu vom lua nimic. Tare ne-am supărat atunci pe samsarii ăştia care nu pun suflet în ceea ce fac, care nu preţuiesc decât în bani lemnul“, aminteşte Rareş.
Cu trei case pe care au plătit aproximativ 5.000 de euro, cei patru prieteni au decis să îşi schimbe orientarea afacerii. În loc de a mai vinde lemnul vechi, au decis să îl prelucreze şi abia apoi să caute clienţi. Aşa a apărut neconvenţionalul atelier de tâmplărie „Serious wood“, cu toate că niciunul din cei patru nu era de meserie. Unii au lucrat ca mecanici auto, apoi ca şoferi de TIR, alţii în asamblarea de şemineuri sau în construcţii în străinătate. „Dar ne-a plăcut să muncim şi să învăţăm. Mai întâi am învăţat de la prietenii noştri care ştiau tâmplărie“, aminteşte Rareş.
Prima vânzare
Atelierul în care depozitau lemnele s-a extins şi au început să cumpere cele necesare, prima achiziţie fiind un abrict (un aparat electric de rindeluit). „Pe româneşte, şi atunci am luat o mare ţeapă, că nu funcţiona bine, mai avea nevoie de nişte pene şi ni le-au vândut la 900 de lei bucata. L-am reparat până la urmă şi am început să muncim noi“, îşi amintesc cei patru prieteni. Atelierul lor a mai căpătat mai apoi un gater, apoi un abrect nou, apoi o freză, circular şi multe alte unelte. Cei patru spun că au investit aproape 150.000 de euro în afacere, atât în unelte, cât şi în materia primă.
„Ştiam de dinainte că asta e o afacere. Ştiam că totul ţine de noi, dacă muncim şi ne vedem de treaba noastră va merge. Nu ne-a învăţat nimeni strategii de marketing, dar a mers“, Rareş, asociat Serious wood
Primul obiect a fost vândut unei arhitecte din Cluj-Napoca, venită în vizită la Cisnădie: o oglindă. Acum, preţul unei oglinzi vândută de „Serious wood“ porneşte de la 100 de euro şi poate ajunge la 500 de euro. În cazul meselor, preţul este stabilit în funcţie de dimensiuni, un metru pătrat de blat pornind de la 100 de euro. „Lucrăm foarte mult la metru pătrat de blat. Aici e nevoie şi ingeniozitate la fiecare lucrare. Am mai descoperit un lucru, că în România găseşti foarte greu materiale pentru industria lemnului, alta decât industria PAL-ului. De aceea suntem nevoiţi să facem multe invenţii, nu avem soluţii gata pregătite şi împrumutăm din tehnicile tradiţionale, folosind cuie de lemn şi aşa mai departe“, spun tâmplarii lemnului vechi. Reţeaua lor de clienţi s-a extins pe principiul „din gură în gură“. „Acolo unde am vândut şi fie numai o bucată de lemn, acolo ne-am întors deoarece am primit comenzi noi. Iar vorba s-a împrăştiat, încât avem de lucru patru luni de acum înainte pe comenzile primite“, estimează Rareş.
Preţul unei lucrări este dat de lemnul folosit, de complexitatea şi durata lucrării. La o masă, spre exemplu, lucrul durează şi o săptămână. „De la tăiat, la încleiat nu poţi grăbi paşii dacă vrei să iasă o treabă bună“, arată Kelly. Comenzile primite de ei sunt în proporţie de 90% din România, piaţă pe care cei patru se orientează în continuare. Lucrările mari, de peste 10.000 de euro, au fost cele de amenajare a unor case sau restaurante.
Cei patru prieteni care redau viaţă lemnului de 500 de ani
Lemnul, timpul şi natura
În afacerea lor, cei patru spun că intervin cât mai puţin asupra lemnului, în afară de a-l curăţa. „Ar fi o crimă ca eu să şterg fisurile dintr-un lemn de 200 de ani, pentru că asta dă valoare a ceea ce facem noi: timpul, lemnul şi natura. Nu noi“, explică Rareş filosofia afacerii lor. Cel mai vechi lemn cules de ei are 500 de ani, fiind o bucată de arcadă de la o pivniţă. Bucata de lemn a fost cumpărată de un client din Constanţa, care tot ca arcadă – dar în casă – va folosi lemnul.
Până şi tratamentele împotriva cariilor sunt aplicate tot punctual, în locul „îmbălsămării“ lemnului în substanţe împotriva acestor insecte. „Preferăm să reducem la minim pentru că nu e un tratament natural. Un restaurator de lemn ne-a învăţat că lemnul va «lucra» întotdeauna, iar noi asta încercăm să transmitem mai departe, că lemnul e viu“, explică Rareş.
Oamenii vechi respectau lemnul
Cei patru merg, în continuare, prin ţară să descopere lemn vechi. „Noi nu avem stilul mercenar, ci mergem să cumpărăm lemn de la un om pe care ajungem să îl cunoaştem din aproape în aproape. Povestea lemnului este importantă“, spune Rareş. Pentru care una din cele mai importante lecţii este cea a modului în care românii vechi lucrau lemnul. „E cu totul special pentru că înainte oamenii apreciau lemnul, îl tratau altfel. Oamenii tăiau iarna lemnul, când nu era în stare vegetativă. Şi lucrau cu timp asupra lui, uneori şi în cinci sau şase ani, cu barda şi cu toporaşul“, mai explică Rareş. Care spune că afacerea lor se orientează către nişa celor care apreciază acest lemn şi pentru care micile variaţii de cost ale unei lucrări nu sunt relevante.
Se încarcă comentariile...
