Sebastian Dinu este tânărul pasionat de pictura naivă

Reşiţeanul a absolvit în această vară clasa a opta şi pictează încă de la grădiniţă. Transformă în artă orice obiect care îi pică în mână. Lucrarea de care este cel mai mândru tânărul este „Glasul roţilor de tren”,  lucrarea care chiar i-a adus un premiu la salonul de artă de la Bacău.

Profil

Născut: 13.09.1995
Studii: Liceul „Diaconovici Tietz” Reşiţa, clasa a IX-a
Familie: Necăsătorit

A început de la grădiniţă să meargă la forumul german, unde e un cerc de pictură. „Acolo, primii paşi în artă mi-au fost ghidaţi de Gustav şi Doina Hlinka, doi pictori cărăşeni, renumiţi în ţară şi în străinătate. Aceşti artişti m-au ajutat să găsesc o altă formă de a vedea lucrurile”, spune tânărul pictor. Astfel că, de când a fost mic, în fiecare joi îşi ocupă constant timpul pictând.

„În timp, am evoluat de la creion la acuarele, iar acum am ajuns la pictura în ulei şi cea pe sticlă. Încerc să pictez nu doar pe pânză, ci să şi creez tot felul de alte uztensile. De exemplu, când am absolvit liceul, am pictat pe panglicile de absolvire. Mai desenez pe vaze sau pe diferite obiecte.

„Glasul roţilor de tren”

 Lucrarea de care este cel mai mândru tânărul este „Glasul roţilor de tren”,  lucrarea care chiar i-a adus un premiu la Bacău, la salonul de artă. „Tabloul se încadrează în arta naivă suprarealistă şi reflectă evoluţia trenurilor de la cea mai veche, până la cea mai nouă locomotivă”, povesteşte Sebastian. Zilnic, în funcţie de timpul său liber, tânărul pictează între o oră şi până la 3 sau 4 ore. „Uneori, mă prinde noaptea cu pensula în mână”, spune Sebastian, care colecţionează toate revistele care sunt legate de pictură şi le devorează. „Mă interesează să văd, mai ales, mediul în care au fost create operele de artă. Sunt unele vechi de o sută de ani, care reflectă talentul secular şi faptul că deşi lucrările sunt vechi, temele abordate sunt contemporane.

Cel mai interesant lucru este că ele reflectă la fel de bine fiecare epocă în parte”, povesteşte tânărul, hotărât să urmeze facultatea de arhitectură. Tocmai din acest motiv, a ales un liceu de matematică informatică, intensiv germană. „Ca şi arhitect, trebuie să te pricepi şi la matematică”, spune Sebastian. „Am pictat de-a lungul timpului zeci de tablouri, dar dacă ar să fi le iau în calcul pe cele mai bune, numărul lor se reduce drastic. Cred că sunt numai zece lucrări de care sunt mândru şi pe care sper ca, într-o zi, să le expun într-o expoziţie personală”, povesteşte reşiţeanul.
Îi place natura, are multe lucrări care prezintă lumea circului, iar tema preferată constă în îmbinarea naturii cu tehnologia. „Mai trebuie să subliniez că elementul care îmi personalizeaza picturile sunt trenurile, care apar în fiecare lucrare”, spune Sebastian. Până acum, tânărul a participat la mai multe expoziţii cu vânzare organizate în ţară şi chiar a reuşit să vândă două tablouri.

Întrebări şi răspunsuri

Care este pictorul tău preferat?
Îl admir pe Leonardo da Vinci, pentru că nu s-a ocupat numai de pictură. A fost şi doctor, şi inginer, şi a creat şi unele maşinării care pe mulţi i-au uimit. Mi-aş dori să urmez exemplul lui şi să ştiu câte puţin din fiecare.
Ce alte forme de artă mai practici în afară de pictura naivă?
Grafica îmi place foarte tare, pentru că pot să redau mai bine unele detalii, iar timpul de lucru este mai scurt decât pictura în ulei. Deşi nu îi poţi da lucrării finisajul de care simţi că ai nevoie, este un mijloc frumos de exprimare.

Ce-i place
„Ciclismul, să practic mountain bike şi toate formele de artă. Fotografia şi actoria sunt preferatele mele”, a spus Sebastian.

Ce nu-i place
„Oamenii delăsători, care nu sunt punctuali, şcoala, când sunt prea multe cursuri şi vremea urâtă din ziua de azi”, a mai spus tânărul.