Piteşti: Marius Radu, "legionarul" din fotbalul românesc

Este născut de „Ziua Copilului”, însă niciodată nu a făcut desene pe asfalt. Marius Radu este un luptător înnăscut care s-a „călit” pentru duelurile dure din fotbal în trupele militare speciale.  

A debutat sub bagheta magică a lui Nicolae Dobrin
„Fundaşul de fier” sau „Legionarul din Liga I” . Acestea au fost atributele dobândite de Marius Radu pe gazonul de fotbal. Cariera sa fotbalistică se leagă de FC Argeş, club la care a activat din 1998 până în 2005, iar debutul în primul eşalon s-a petrecut sub bagheta magică a marelui Nicoale Dobrin. „Am jucat în primul eşalon 202 meciuri şi am dat 4 goluri. La FC Argeş am debutat într-un meci cu Gloria Bistriţa. Nea Gicu Dobrin m-a băgat în teren şi de atunci nu am mai ieşit din echipă.”, dă timpul înapoi Marius Radu.  
S-a pregătit 6 luni pentru „Legiunea străină”
În duelurile unu la unu cu adverarii, Marius Radu a ieşit tot timpul învingător datorită fizicului său impresionanat (1.90 metri, înălţime, şi 86 de kilograme).  Şi sacrificiul, dus de multe ori la extrem, a contat. „ Nici nu mai ţin minte de câte ori am ieşit din teren cu capul spart şi cu sânge pe faţă”, spune Marius Radu, care a învăţat să îndure durerea în cele mai vitrege condiţii militare. „În 1997, când am fost chemat la , pentru satisfacerea stagiului militar, a fost o întreagă nebunie. Pe ordinul meu scria Bistriţa, însă când am coborât din tren m-am trezit la Oradea, la batalionul de Trupe Speciale. Nu ştiu cum s-a produs încurcătura. Cert este că timp de 6 luni am suportat cel mai al dracu ciclu de instrucţie la . Eram pregătiţi să intrăm în trupele speciale, pentru . Eu am refuzat să merg în misiuni, însă au fost mulţi camarazi de-ai mei care au acceptat să-şi riste viaţa pentru cîteva mii de euro”, mărturiseşte „soldatul-fotbalist”. Marius Radu a ales, aşadar, să se bată cu adverarii pe terenul de fotbal, iar satisfacţiile trăite pe gazon au fost pe măsura sacrificiului. „După ce am plecat de la FC Argeş, am activat doi ani în Ungaria, la Sopron, şi un an în China, la Tjanjin, echipă cu care am terminat campionatul pe locul 4, în urmă cu o lună. Am câştigat destui bani din fotbal cât să asigur un viitor liniştit familiei mele. Mai am o dorinţă, însă, înainde de a pune ghetele în cui: să mai joc un an în Liga I, poate chiar la FC Argeş.”, conchide fundaşul de 32 de ani.

Cât de mare este diferenţa dintre fotbalul din China şi cel din România?
Valoric, balanţa este echilibrată. Ca intrastructură şi ca bani investiţiţi, chinezii sunt departe rău de noi. Ca să îţi faci o idee, în China contractele jucătorilor sunt între 150.000 de euro şi 500.000 de euro. Iar stadioanele sunt ceva de vis.
Cum te-au primit fanii chinezi?
Nicăieri nu m-am simţit mai bine ca în China. La fiecare meci, în tribună veneau 60.000 de oameni, iar vacarmul este de nedescris. Pe mine mă strigau , că nu puteau să pronunţe litera „r”. Cred că dacă aş fi câştigat 6 campionate în România nu eram aşa de apreciat. Chinezii sunt înnebuniţi după fotbalişti. Şi pe stadă mă opreau să facă poze cu mine sau să le dau autografe. Sunt foarte primitori.

Ce-i place
„ Ador călătoriile făcute împreună cu soţia şi cu fetiţa mea. Şi, slavă Domnului, cu fotbalul am văzut atâtea! Cel mai frumoasă perioadă am petrecut-o în China, unde sunt foarte multe locuri istorice care merită văzute. , unde poţi vedea fiecare rege cu dinastia lui, este ceva demenţial!”, spune Marius Radu
Ce nu-i place
„Nu îmi place perverşii. Urăsc oamenii care mint tot timpul şi sunt nişte prefăcuţi. Şi, în fotbal, întâlneşti destui astfel de oameni.”, subliniază fundaşul de „fier”.