Piteşti: Aristide Ionescu, supravieţuitor al "Experimentului Piteşti"

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Piteşti: Aristide Ionescu, supravieţuitor al "Experimentului Piteşti"
Piteşti: Aristide Ionescu, supravieţuitor al "Experimentului Piteşti"

Aristide Ionescu a trecut prin mâinile torţionarilor de la Piteşti timp de paru ani, trei luni şi 20 de zile. Îşi aminteşte cu exactitate pentru că sunt lucruri pe care niciodată nu le-ar putea uita. A supravieţuit deşi i s-a luat aproape totul. A renăscut şi acum şi-a luat misiunea de a face tot ceea ce este omeneşte posibil pentru a populariza ceea ce s-a întâmplat în această puşcărie. „Aici a fost lucrarea diavolului. A

Profil

Data şi locul naşterii: 7 decembrie 1921, Comuna Ştefăneşti, Argeş
Studii: Facultatea de Horticultură şi Academia de Înalte Studii Europene ambele la Bucureşti
Experienţă: Liber întreprinzător în domeniul comerţului cu vinuri, muncitor la Vinalcool Ştefăneşti, după 1970 a lucrat la birou, dar fără a i se recunoaşte calificarea.
CV: Conduce Asociaţia „Mmoria”, Filiala Argeş, a publicat mai multe articole în diaspora şi în ţară şi mai multe lucrări printre care cartea „Dacă vine ora H, pe cine putem conta?”
Ce-i place:
Îmi plac tinerii pentru că sunt la curent cu informaţia. Este foarte bine că acum există atţtea posibilităţi de înmagazinare a informaţiei. Îmi plac lucrările istorice sau cărţile cu teme sociale care scot în evidenţă nedreptăţile. Ţara aceasta are nevoie să facă lumină în asemenea chestiuni.
Ce nu-i place:
Că tinerii, deşi sunt foarte informaţi, sunt şi derutaţi, de aceea devin uşor influenţabili. Nu-mi place felul în care este prezentată istoria noastră şi faptul că elevii noştrii sunt ţinuţi departe de nişte realităţi ale istoriei contemporane cum ar fi crimele fostului sistem şi ceea ce s-a întâmplat în decembrie 1989.
Două întrebări:
-Când vom scăpa de complexele sociale şi mai ales când?
Cu certitudine aceste complexe au venit din comunism. Procesul de vindecare va fi mai lung sau mai scurt, în funcţie de cum ne vom educa tinerii. Din păcate, se face foarte puţin din acest punct de vedere. Cei trei paşi pentru ca această societate să se însănătoşească sunt: educaţia, justiţia şi doar apoi vom avea un trai mai bun.
-Ce-i spuneţi unui tânăr de valoare care vrea să părăsească ţara?
„Dacă vrea să plece, atunci să o facă, dar să nu uite niciodată care-i este originea. Acolo unde va merge, mi-aş dori să-şi însuşească toate aspectele pozitive şi le transmită apoi şi celor din ţară, să-i înveţe şi să le arate cum trăiesc alţii. Astfel, această societate ar putea să iasă mult mai uşor din starea de convalescenţă în care se află de 20 de ani.”


Comunismul nu i-a recunoscut studiile universitare
În anul 2000 s-a desfăşurat primul Simpozion „Experimentul Piteşti-Reeducarea prin tortură”. Scopul organizării acestui eveniment, care ajunge anul acesta la a noua ediţie, este de a populariza ororile petrecute la Piteşti prin intermediul închisorii comuniste care a funcţionat aici. „Aşa ceva trebuie să nu se mai întâmple vreodată, nicăieri”, spune Aristide Ionescu, supravieţuitor al cumplitei temniţe. Despre închisorile comuniste tot românul trebuie să fi auzit. Despre „Experimentul Piteşti” oamenii au început să ştie mai multe după anul 2000, dar cine aude ce s-a petrecut între acele ziduri, aproape că nu poate crede. Nici măcar cel mai creativ regizor de filme horror nu ar putea vreodată ilustra asemenea scene. Şi totuşi, există oameni care le-au trăit şi le-au învins.  Aristide Ionescu este unul dintre ei. A pierdut totul pentru că luptat împotriva sistemului comunist. Studiile universitare nu i-au fost vreodată recunoscute, iar după ieşirea din puşcărie, Securitatea l-a avut în urmărire permanentă. Dovadă stau cele câteva zeci de kilograme de dosare despre care CNSAS i-a dat lămuriri lui Aristide Ionescu, atunci când acesta a solicitat. A fost arestat pentru că a trimis provizii grupului de partizani din munţii Arnota şi a fost eliberat cu trei luni şi 20 de zile mai târziu faţă de terminarea pedepsei lui. A lucrat în domeniul pe care se pregătise, cel economic, numai în ultmii ani, înainte de pensie, dar niciodată nu i s-a recunoscut pregătirea. După ce a ieşit la pensie s-a apucat de apicultură şi păstra toate scrisorile în stupii de albine. Ţinea legătura constant cu Dennis Deletant căruia îi oferea periodic informaţii. „Întâlnirile cu Dennis aveau loc mereu la Bucureşti şi discutam din mers. Când ne întâlneam stabileam şi locul, ora şi data pentru următoarea întrevedere. Am învăţat să mă protejez!” spune Aristide Ionescu.
România, o insulă a latinismului...
Deşi decalră că în tinereţe a avut vederi socialiste, Aristide Ionescu este unul dintre luptătorii împortiva acestui sistem. „În tinereţe aveam vederi socialiste, dar s-a întâmplat ceva şi mi-am dat seama că acela nu era socialism. Erau nişte animale”, meţionează acesta. Unul dintre momentele care l-au determinat le Aristide Ionescu să lupte cu toate forţele împotriva comunismului s-a petrecul la Craiova. O coloană a Armatei Roşii defila pe străzile Craiovei cu tancurile. O fetiţă de 12 ani a căzut sub roţile tancurilor şi a fost ucisă. „Eram chiar lângă fetiţă, o vedeam cu îi curge sângele pe nas şi pe gură. Nici măcar unul nu s.a oprit. Şi-au continuat adefilarea. Atunci m-am dat seama că sunt nişte animale şi că sistemul pe care ruşii l-au impus la noi a fost cel mai destructiv din câte au existat vreodată”, declară acesta. Aristide Ionescu este de părere că tot ceea ce s-a întâmplat în Romnia a fost parte a Testamentului lui pentru cel Mare, care a urmărit ştergerea de pe hartă a singure ţări latine din sud-estul Europei. „Noi eram singura piedică în calea Rusiei care dorea să stăpânească toată Europa. Comunismul şi tot ceea ce s-a petrecut la noi este urmarea acestei încercări de a ne şterge de pe hartă.” Totuşi, acesta consideră că numai Dumnezeu ne-a salvat. „Numai credinţa ne-a salvat. Adică exact ceea ce urmăreau să distrugă în noi prin închisorile comuniste. Voia să ne anihileze ca oameni şi să uităm ce şi cine suntem, să uităm de Dumnezeu, să uităm tot şi să devenim animale.”


Aristide Ionescu spune: „Tânărul din străinătate are în permanenţă elementul de comparaţie şi este de datoria lui să se implice într-o aşa-zisă educare a celor din ţară. Chiar dacă le vorbeşte cunoscuţilor lui, rudelor, prietenilor despre lucrurile pozitive din altă parte, tot se produce o schimbare de mentalitate.”

Piteşti



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite