Geniul fotografic al pianistului şi compozitorului Dinu Lipatti: „De copil a devenit un excelent fotograf”
0
Casa Memorială „Dinu Lipatti” de la Ciolceşti, comuna argeşeană Leordeni, adăposteşte, printre obiectele personale, o colecţie impresionantă de fotografii, multe realizate chiar de marele pianist. E doar o mică mărturie a geniului fotografic al muzicianului, despre care nu multă lume ştie
Conacul de la Ciolceşti, ridicat între anii 1938-1942 de tatăl lui Dinu Lipatti, diplomatul şi violonistul Constantin Lipatti, a devenit, din decembrie 1985, Casa Memorială “Dinu Lipatti”, un loc care-i poartă prin universul complex al vieţii compozitorului, criticului muzical şi pedagogului pe cei care vor să-l cunoască şi dincolo de marea sa pasiune - a celui considerat a fi cel mai important pianist român: muzica.
„Luiza a fost extrem de emoţionată apăsând clapele pianului lui Lipatti"
O fascinantă expoziţie amenajată la parterul vilei în stil neoromânesc te întâmpină cu o serie de obiecte ce au aparţinut lui Dinu Lipatti (19 martie/1 aprilie 1917, Bucureşti – 2 decembrie 1950, Geneva) printre care diplome, partituri şi desigur, pianul Bechstein.
“Am participat la multe evenimente culturale organizate la Ciolceşti. Îmi aduc aminte că în vara anului 2013 am însoţit-o pe marea pianistă Luiza Borac, posesoare a unor premii europene, la casa lui Lipatti, special pentru a cânta pe pianul unuia din cei mari pianişti ai lumii, din toate timpurile, după cum a fost considerat de către criticii de specialitate. Luiza Borac a fost extrem de emoţionată apăsând clapele pianului lui Lipatti”, povesteşte, pentru "Adevărul", Jean Dumitraşcu, fostul director al Filarmonicii Piteşti.
Pianul muzicianului. Casa Memorială “Dinu Lipatti”. Foto: CJ Argeş
Impresionantă este şi colecţia de fotografii de familie cu Dinu Lipatti la diferite vârste, alături de profesorii săi - George Enescu (naşul său de botez), Florica Muzicescu, Mihail Jora, dar şi fotografii realizate de însuşi genialul muzician, fascinat de precizie şi avid să surprindă realitatea din jurul său.
„De copil, Dinu a devenit un excelent fotograf, care-şi developa cu minuţiozitate propriile clişee, frecventând magazine de specialitate şi având acasă un adevărat arsenal de trepieduri, lămpi, cârpe negre, săruri şi acizi. La un moment dat, prin 1930-1931, a fost cuprins de gustul construcţiei de aparate de radio”, povestea diplomatul şi omul de cultură Valentin Lipatti, fratele artistului, în volumele Strada Povernei nr. 23 şi Carnet pestriţ.
Casa Memorială “Dinu Lipatti”. Foto: CJ Argeş
„Rafinamentul de pianist se transformă în modul în care fotografiază"
Mărturie a talentului fotografic cu care a fost înzestrat muzicianul stau şi cele 28 de diapozitive recuperate în 2010, graţie Şcolii de Poetică Fotografică „Francisc Mráz" şi profesorilor Francisc Mraz şi Gyuri Ilinca. 17 plăci de celuloid (format 9 x 12 cm) şi 11 plăci pe sticlă (format 6 x 9 cm), toate negative, a căror reproducere s-a făcut, potrivit paginii dedicate muzicianului, dinulipatti.org, prin fotografiere cu un aparat digital de mare rezoluţie, fiind ilumitate prin transparenţă cu ajutorul unei mese optice translucide.
Dinu Lipatti. Foto: dinulipatti.org
"Unele negative erau degradate. Coroziuni stranii îşi croiseră drum pe suprafaţa celuloidului, descompunând chipurile într-un fel care părea să urmeze tragicele deznodăminte ale realităţii trăite de artist. Sensibilitatea lui Dinu Lipatii, rafinamentul său de pianist se transformă – cu fibre de subconştient – în modul în care fotografiază. Calea acestui subconştient a fost atît de eficientă încât ceea ce ar putea să pară o simplă fotografie de familie se transformă într-un portret de grup plin de expresivitate şi căldură.”, explică Francisc Mraz şi Gyuri Ilinca, pe pagina dedicată muzicianului român.
Dinu Lipatti, autoportret în oglindă. Foto: dinulipatti.org
Vă recomandăm să citiţi şi:
Casa lui Dinu Lipatti, aşa cum arată acum: plânge şi nu o aude nimeni FOTOREPORTAJ
Se încarcă comentariile...
