Destinul arhitectului care a restaurat mănăstirea Curtea de Argeş

Unul dintre cei mai apreciaţi arhitecţi francezi din secolul al XIX-lea, André Lecomte du Nouy, a fost chemat de Regele Carol I al României să restaureze o serie de monumente din România. De departe cel mai important edificiu restaurat de arhitect între 1875 şi 1880 a fost Mănăstirea de la Curtea de Argeş. De altfel, arhitectul a rămas în România până la sfârşitul vieţii.

Născut în 1844, André Lecomte du Noüy a fost un arhitect francez, restaurator şi membru corespondent al Academiei Române. Se trăgea dintr-o familie de nobili, originară din Piemont, stabilită în Franţa în secolul al XIV-lea. Unchiul lui, Hyacinte-André du Nouy (supranumit Dunouy) era pictor şi, între altele, a lucrat la Curtea regală din Napoli timp de doi ani, înainte de a executa, la Paris, decoraţia castelelor Tuilleries, Versailles şi Saint Cloud. În 1859, André Lecomte du Nouy se înscrie, pe 11 noiembrie, la „Ecole Impériale de Dessin et Mathématiques”.

Singura indicaţie cunoscută privind activitatea lui şcolară este matricula din registrele şcolii. Cel puţin, din programul stabilimentului putem deduce că el a studiat desenul, sculptura ornemanistă, matematica şi arhitectura. În continuare André Lecomte du Nouy şi-a continuat pregătirea în atelierele a trei reputaţi arhitecţi francezi, între care renumitul Eugene Viollet-le- Duc. De altfel, sub îndrumarea acestuia, André Lecomte du Nouy execută diferite lucrări de restaurare ale unor monumente, între care şi catedrala din Cahors.

Tot cu Viollet-le-Duc, André Lecomte du Nouy participă la o expediţie arheologică în Siria şi Palestina în anii 1870-1871. Carnetele de note, ţinute de-a lungul întregii sale cariere, mărturisesc influenţa capitală a profesorului său în ceea ce priveşte metodele de lucru. O operă remarcabilă realizată de André Lecomte du Nouy este edificiul „Pater Noster”, de pe Muntele Măslinilor de la Ierusalim, concepută în stilul italian al monumentelor din Campo Santo de la Pisa în 1868. De altfel, în 1870, arhitectul prezintă nouă desene făcând parte din acest proiect la Salonul din Paris. Tot Viollet-le-Duc îl recomandă pe André Lecomte du Nouy pentru a efectua o misiune arheologică organizată de „Palestinian Exploration Fund” în Ţara Sfântă.

A restaurat cinci mari monumente din România

În 1874, autorităţile române se adresează lui Viollet-le-Duc pentru a obţine colaborarea acestuia în vederea restaurării Mânăstirii Curtea de Argeş, care urma să devină necropola regilor României. Mănăstirea fusese grav avariată de două incendii din 1866 şi 1867.Cum reputatul arhitect francez avea diferite şantiere în curs, el îl recomandă pe cel mai competent dintre elevii lui şi astfel André Lecomte du Nouy se deplasează în România, cu un contract semnat pentru doi ani. În realitate, din comandă în comandă, André Lecomte du Nouy urma să rămână în România până la sfârşitul vieţii, ba chiar, la cererea lui, să fie înmormântat nu departe de biserica din Curtea de Argeş, opera lui capitală.

Arhitectul francez a condus în România restaurarea a cinci monumente importante: Curtea de Argeş între 1875-1880, bisericile Trei Ierarhi în 1882 şi Sfântul Nicolae în 1888 la Iaşi, Sfântul Dimitrie în 1889 la Craiova şi biserica Mitropoliei din Târgovişte în 1890. Însă, de departe, cea mai cunoscută realizare este necropola regală de la Curtea de Argeş. Acest monument, reprezentativ pentru arta medievală românească, a devenit un simbol al Ţărilor Române, constituind chiar modelul pavilionului provinciilor danubiene la Expoziţia Universală din Paris, în 1900.

Deciziile arhitecturale luate de André Lecomte du Nouy în opera de restaurare a monumentelor din România au făcut obiectul unor nenumărate polemici, chiar din timpul lucrărilor. Reproşul principal care i s-a adus se referă în primul rând la decoraţia interioară a bisericii Curtea de Argeş, unde fresca de origine, pictată în 1526 de Dimitrie Zugravu (uneori numit şi Dobromir ot Târgovişte), care se găsea într-o stare de distrugere avansată, a fost înlocuită printr-o pictură modernă, în gustul secolului XIX. Trebuie însă să ţinem seamă de condiţiile care i-au fost impuse, pentru că biserica, devenind necropola regilor României, aceştia trebuiau să fie reprezentaţi în postură de ctitori.

A construit şi necropola Brătienilor

André Lecomte du Noüy a vrut să restaureze şi Biserica Domnească din Curtea de Argeş, grav deteriorată, demolând-o şi reconstruind-o. Locuitorii oraşului au contribuit la strângerea unei sume de bani pentru începerea lucrărilor de salvare a bisericii. În final, biserica a fost restaurată după planurile arhitectului român Grigore Cerchez, care a salvat-o de la demolare. Pictura a fost şi ea restaurată de pictorul Norocea, I. Mihail şi Teodorescu. Au fost scoase la lumină frescele de secol XIV, care fuseseră acoperite cu două sau chiar trei straturi de zugrăveli noi. Cu această ocazie, a fost descoperită la baza turlei semnătura zugravului Pantelimon datând din 1827.

Între 1890 – 1914, Castelul Peleş a trecut printr-o etapă de ample transformări, la care a contribuit şi André Lecomte du Noüy.

La Ştefăneşti, Argeş, localitate denumită în trecut Florica, familia Brătianu avea o moşie. Familia Brătianu i-a comandat, în 1898, lui Emile André Lecomte du Noüy să construiască aici o biserică, cu hramul "Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul", biserică devenită necropolă de familie.

Mormântul arhitectului Emile André Lecomte du Noüy este declarat monument istoric şi se află la doar câteva sute de metri de mănăstirea Curtea de Argeş.