Malvine Mocenco restaurează icoane vechi de sute de ani

Cu răbdare şi migală, şefa Secţiei Conservare-Restaurare a Muzeului Viticulturii şi Pomiculturii Goleşti se ocupă de refacerea fiecărui centimetru pătrat al obiectelor de cult deteriorate intrate în patrimoniul instituţiei iar în timpul liber se relaxează cu pictură abstractă.

Am găsit-o pe Malvine Mocenco la Muzeul Goleşti în faţa unei icoane uriaşe, aparţinând unei vechi troiţe din comuna Cuca - Argeş, căutând soluţii pentru salvarea valorosului obiect de cult . “Trioţa se află deja la muzeu iar în cel mult o lună şi icoana va fi restaurată şi redată obiectivului pentru ca publicul vizitator s-o poată admira.” explică, entuziastă, restauratoarea. Icoana troiţei de la Cuca este una dintre  lucrările grele de care se ocupă Malvine Mocenco.

De fapt, lucrări uşoare nu şi-a prea ales pentru că restauratoarei îi place să simtă că face cu adevărat  ceva important.  A început cu restaurarea textilelor, o activitatea la fel de migăloasă şi abia din 1998 se ocupă de restaurarea picturilor. “Este o experienţă dificilă  pentru care ai nevoie de multă răbdare şi atenţie şi în care n-ai şanse de reuşită dacă nu-ţi place cu adevărat ceea ce lucrezi. Este extraordinar să poţi face ceva pentru obiectele care se află în colaps şi care sunt pe punctual de a se pierde.“, spune specialista care a restaurant  îndeosebi icoane din secolele 18 – 19:  “Am apreciat întotdeauna  obictele vechi şi, poate, de aici şi dragostea mea pentru această meserie atât de dificilă, pe care puţini oameni o pot face.  Restaurarea este, în acelaşi timp,  artă şi ştiinţă. Ai nevoie de multe cunoştinţe şi experienţă  pentru a fece ceea ce trebuie, căci altfel poţi greşi foarte uşor.  În pus, e nevoie şi de talent, pentru că, deşi recunosc că acesta nu e suficient, pot spune că este absolut necesar. Eu cred că trebuie să te naşti pentru asta, altfel nu reuşeşti!”, spune  Malvine Mocenco, precinzând că e mult mai dificil să restaurezi un obiect , fie el o piesă textilă sau o icoană, decât să creezi unul nouă. Cel mai mult, la o icoană, a lucreat un an şi jumătate. S-a dedicate total lucrului şi a depus un efort imens.  

 “ Nu e deloc uşor. Restaurarea nu se face oricum , ci respectând anumite principii. De exemplu,tocmai pentru că nu-şi propune să creeze un obiect nou ci să-l aducă  pe cel vechi într-o stare cât mai apropiată  de cea originală, toate materialele pe care le foloseşti trebuie să fie compatibile cu cele originale şi reversibile, pentru a putea fi, eventual, înlăturate ulterior fără a face rău piesei şi fără a afecta structura originală. Este doar un aspecte de care trebuie ţinut cont, iar principiile continuă”,  precizează  restauratoarea care este şi preparator la  Facultatea de Teologie - secţia Artă sacră.

“Lucrez cu studenţii pe partea practică şi admir interesul lor pentru această activitate. Întotdeauna, aici rămân cei mai buni pentru că este  o meserie din care cei cei care nu dau dovadă de  pasune şi de o anumită fineţe se autoexclud. Pe scurt, dacă nu-ţi place ceea ce faci, pleci singur!”, spune specialista.
Puţinul timp liber pe care îl are şi-l petrece cu cei doi copii ai săi  sau se relaxează pictând.

” Fac pictură abstractă. Este una din pasiunile mele. N-o întrece pe cea de restaurator, căreia îi dedic cea mai mare parte a timpului meu, depăşind cu mult programul de lucru pe care, teoretic, il am.O fac însă, cu mulă dragoste şi nu tratez totul ca pe un job.”, spune Malvine Mocenco.

Profil:
 Născută 30 octombrie 1976, Constanţa
 Studii: Liceul de Artă Constanţa
 Facultatea de Teologiea Universităţii Piteşti, secţia Artă sacră - restaurare  pictură
 În prezent –master anul II-  Universitatea Lucian Vlaga  Sibiu – specializare lemn polocrom
 Familie : doi copii

 Ce-i place:
 Îmi place naturaleţea şi-mi place  să fie totuna ceea ce găndeşti cu ceea ce spui şi cu ceea ce faci.
 
Ce nu-i place:
 Nu-mi plac superficialitatea şi lucrurile făcute de mântuială.

 Întrebări şi răspunsuri:

 Dacă nu aţi fi ales să deveniţi restaurator, ce altă meserie aţi fi îmbrăţişat?

 Cred că nicio altă meserie nu mi s-ar fi potrivit şi m-aş fi orientat tot către restaurare. Este ceea ce mi se potriveşte cel mai bine şi cred că pentru aşa ceva sunt făcută.

 Sunteţi o persoană cu o viaţă profesională forte solicitantă. Vă rămâne  timp şi pentru familie?

 Încerc să le împac pe toate cât mai bine şi cred că reuşesc. Copiii mei,  deşi sunt mici (cinci, respectiv 10 ani), înţeleg pasiunea mea pentru muncă şi, mai mult, cred că mă şi moştenesc, pentru că desenează toată ziua, sunt foarte atenţi la detalii şi au suficientă răbdare pentru vârsta lor.