Piteşti:Gheorghe Bejenariu a „fluierat“ prin toată Europa

Este pasionat de istorie şi a văzut toată Europa din postura de arbitru internaţional de handbal, conducând peste 190 de meciuri internaţionale.

Dacă ar fi să pună pe hârtie toate amintirile strâse de-a lungul anilor petrecuţi pe terenul de handbal, Gheorghe Bejenariu ar scrie un roman cu sute de pagini. A fost mai întâi handbalist la Dacia Piteşti, după care la vârsta de 27 de ani s-a făcut arbitru, fiind în prezent printre cei mai buni din Europa.

Spre handbal a fost atras datorită succeselor pe care naţionala României le-a avut în anul 1970, când a luat aurul la Campionatul Mondial din 1970. „Am început să joc handbal în curtea şcolii. Eram în clasa a III-a şi handbalul era la modă în acele vremuri“, îşi aminteşte Gheorghe Bejenariu despre copilăria sa.

Prin curtea şcolii din comuna natală Băneşti (Suceava) a bătut mingea până la finalul studiilor gimnaziale. Liceul l-a făcut în Bucureşti la „Industrial nr. 23“, continuând să joace handbal la juniorii clubului Dinamo, fără a ajunge şi printre seniori.

„Handbalul românesc era extrem de dezvoltat în aceea perioadă atât la nivel de cluburi, cât şi la echipa naţională. Noi, cei mici, nu prea aveam loc la seniori. Echipele puternice din prima ligă transferau de la alte cluburi jucători consacraţi şi nu promovau juniorii lor. Asta era politica“, povesteşte Gheorghe Bejenariu.

A învăţat să lanseze rachete în armată
Astfel, în 1980, când a teminat anii de liceu, Gheorghe Bejenariu a fost împrumutat de Dinamo la Dacia Piteşti, care avea să devină a doua casă pentru handbalistul născut în Suceava.

Până la finalul carierei, un singur an a jucat pentru o altă echipă în afară de Dacia Piteşti. Asta se întâmpla în 1982, când a fost detaşat la Şimleu Silvaniei pentru satisfacerea stagiului militar, obligatoriu la vremea respectivă. Şi din armată a adunat amintiri de neuitat.

 „Am fost repartizat la o unitate de artilerie grea. Acolo am învăţat să lansez proiectile reactive, rachete care zburau la 25 de kilometri distanţă. A fost o perioadă frumoasă, mai cu seamă că în unitate eram coleg de cameră cu alţi sportivi detaşaţi şi ei la Şimleu Silvaniei pentru satisfacerea stagiului miliar“, precizează fostul handbalist.

Reîntors la Piteşti, după armată, Gheorghe Bejenariu a continuat să joace handbal pentru Dacia Piteşti în prima ligă până în 1988, când a fost nevoit să-şi încheie prematur cariera din cauza unui conflict cu antrenorul echipei.

 „Am jucat handbal doar până la 27 de ani. Eram în ultimul an de facultate şi am cerut o învoire de la pregătirea echipei ca să pot susţine un examen important. Cei din conducerea clubului mi-au dat dezlegare, însă antrenorul echipei Dacia Piteşti, Romeo Sotiriu, nu a acceptat ideea. Am mers la facultate pentru a-mi susţine examenul, însă când am revenit la echipă am fost marginalizat de antrenor. Aşa s-a teminat cariera mea“, spune Gheorghe Bejenariu.

Peste 190 de meciuri internaţionale arbitrate
După terminarea studiilor superioare, fostul handbalist a fost angajat ca inginer auto la Uzina Dacia, unde a lucrat până în 1995 când a decis să intre în lumea afacerilor pe cont propriu.

Dar nu a putut rămâne departe de handbal, aşa că a urmat cursurile şcolii de arbitraj de la Piteşti. Primul meci de handbal din primul eşalon valoric l-a oficiat în 1995, iar un an mai târziu a intrat pe lista arbitrilor internaţionali.

Până în prezent, Gheorghe Bejenariu, cotat printre cei mai buni cavaleri ai fluierului din Europa, a oficiat peste 190 de meciuri internaţionale.

 „Nu cred că există ţară din Europa în care să nu fi arbitrat un meci. Acesta este marele beneficiu de pe urma handbalului, pentru că meseria de arbitru nu este chiar atât de bănoasă pe cât se spune. Rămâi doar cu amintirile legate de locurile şi oamenii pe care îi întâlneşti“, încheie Gheorghe Bejenariu.

Întrebări şi răspunsuri

Care meci internaţional arbitrat v-a rămas întipărit în minte?

Sunt multe meciuri pe care nu le poţi uita. Unul dintre cele care mi s-au întipărit în minte este cel pe care l-am arbitrat la Sarajevo în 1998. S-au întâlnit Bosnia Herţegovina şi Danemarca, într-un meci decisiv pentru calificarea la C.E. Sala era arhiplină, în tribună erau 12.000 oameni care exercitau o presiune deosebită. Dincolo de joc, m-a marcat ceea ce am văzut când am aterizat pe aeroportul din Sarajevo, la puţin timp după bombardamente.

La ce nivel a ajuns în prezent handbalul românesc?

Diferenţa faţă de ceea ce se juca în anii ’70 - ‘80 este de la cer la pământ. Nivelul actual al campionatului este foarte scăzut. Echipele care sunt acum în fruntea clasamentului în Liga Naţională se băteau la retrogradare în primul eşalon, pe vremea când jucam eu handbal. Una dintre explicaţii ar fi că după Revoluţie s-au deschis graniţele, iar jucătorii de valoare au început să plece în străinătate.

Ce-i place

„Îmi place foarte mult să citesc. Sunt pasionat de istorie şi geografie. Mă preocupă în special istoria noastră, a românilor, iar din cărţile de istorie pe care le-am citit cel mai mult mi-au plăcut operele scrise de Alexandru Macedonski“, precizează arbitrul internaţional.

Ce nu-i place

„Nu-mi plac oamenii care mint. Din păcate, însă, la noi, la români, minciuna a devenit un sport naţional“, afirmă Gheorghe Bejenariu.

Profil: Gheorghe Bejenariu
Născut: 10 ianuarie 1961 (Băneşti, Suceava)
Studii: Facultatea de Ingineri Piteşti
Familie: Căsătorit, are doi copii