Destinul rectorului ieşean căruia studenţii au vrut să-i taie capul: „A căzut victima unui atentat fioros“

Traian Bratu

Cel care a pus bazele catedrei de limbă germană de la Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, Traian Bratu, unul dintre cei mai reputaţi rectori ai universităţii, a fost victima unui atentat comis de studenţi legionari care au vrut să-l ucidă din cauza convingerilor sale politice.

Unul dintre cele mai importante evenimente ale Iaşiului interbelic a avut loc în 1937, atunci când opinia publică din Capitala Moldovei era îngrozită de un atentat la viaţa unuia dintre cei mai respectaţi oameni ai vremii. Traian Bratu se năştea pe 25 octombrie 1875 în localitatea Răşinari, judeţul Vâlcea, fiind unul dintre cei mai apreciaţi elevi ai comunităţii sale, cu rezultate foarte bune la învăţătură.

După o activitatea educaţională ireproşabilă, Bratu devine profesor de limbă germană în 1900, predând la o unitate de învăţământ din Râmnicu Vâlcea. Era perioada în care Bratu lega o prietene cu Atanasie, episcopul Râmnicului şi Noului Severin. Într-un articol publicat de Nicolae Moga în revista de cultură Povestea Vorbei se precizează că Traian Bratu îşi ia doctoratul în filosofie la Universitatea din Berlin, în 1907, an în care, la Iaşi, Traian Bratu devine titularul nou-înfiinţatei catedre de limbă şi literatură germană.

“Traian Bratu susţine în primul său curs, valoarea şi necesitatea creaţiei ştiinţifice în domeniul specialităţii sale, adăugând “că va trebui ca această catedră să fie – nu prin polemici şi spirit războinic, ci prin însuşi ştiinţa şi modul de a lucra- o şcoală care, dând caracter de seriozitate şi de sfiinţenie oricărei munci ştiinţifice…şi pregătind adevăraţi oameni de ştiinţă, să combată uşurinţa şi superficialitatea atât de răspândite la noi.”6 Recomandă apoi cercetarea ca fiind singura formă prin care se găsesc terenuri nestudiate şi fără de care nu există învăţător adevărat”, se precizează în articolul citat.

Victima unui atentat

Traian Bratu a introdus activitatea seminarială prin prelegeri, metoda sa fiind în scurt timp răspândită la toate facultăţile. La începutul anilor ’20 era ales pentru prima dată rector al Universităţii “Alexandru Ioan Cuza”, în paralel având o activitate politică foarte intensă.

Traian Bratu a rămas în istorie ca un politician ce s-a implicat la acea vreme în integrarea minorităţilor în Regatul României. Pe plan politic, Traian Bratu s-a remarcat pentru gândirea sa antilegionară. Ales senator în Parlamentul României, Bratu a devenit membru al Partidului Naţional Ţărănesc. Pe 1 aprilie 1936, cu câteva zile înainte de Congresul studenţilor legionari, Bratu este atacat în plină stradă de un grup de studenţi legionari care au vrut să îl ucidă. Bratu a scăpat şi şi-a continuat activitatea anti-legionară, având să fie atacat, încă o dată, de asemenea fără succes, un an mai târziu.

Într-un editorial publicat sub semnătura lui Augustin Popa, în revista lunară Cultura Creştină, cel de-al doilea atac asupra lui Traian Bratu era descris în felul următor: “Omul de carte şi de rară omenie, care este rectorul

universităţii din laşi d. prof. Traian Bratu, a căzut victimă unui atentat fioros. In plină stradă, trei fiare cu chip de om l-au isbit cu cuţite şi topor, căutând să-i reteze capul în chip barbar. Crima a sguduit în adâncurile ei conştiinţa ţării întregi. Te cutremură şi numai gândul că poate exista, printre noi, atâta sălbătăcie şi mişelie. Că se găsesc monştri gata să măcelărească cu aşa cruzime oameni cinstiţi, de omenie, din adevărata elită a neamului. — Şi totuşi, este ceva şi mai dureros decât crima în sine. Este atmosfera din care s'a născut. Autorii materiali încă n'au putut fi identificaţi. Din primul moment însă toată lumea, în chip spontan, s'a gândit la substrat politic şi toate bănuielile s'au îndreptat asupra studenţilor din diferitele organizaţii aşa zise naţionaliste.”

Un an mai târziu după cel de-al doilea atentat, Traian Bratu moare. În prezent, în sala Senat a universităţii ieşene, un portret al lui Traian Bratu este în continuare vizibil pentru studenţii şi cadrele didactice ieşene.