Cum s-a schimbat Iaşiul în 25 de ani. De la epoca bişniţarilor şi a tramvaielor Tatra, la era supermarketurilor şi a  transportului second-hand

Un sfert de secol de la căderea comunismului a găsit oraşul Iaşi schimbat radical pe alocuri, dar cu o economie în pioneze şi cu o administraţie a oraşului lipsită de orizont.

Statistica economică a judeţului Iaşi arată mai degrabă prost după 25 de ani de la căderea comunismului. Spre deosebire de alte oraşe mari din România, care s-au adaptat în ultimii ani capitalismului şi prosperă, la Iaşi au dispărut într-un sfert de secol 90.000 de angajaţi. În acest moment, potrivit datele strânse de Direcţia Judeţeană de Statistică Iaşi, în Iaşi mai plătesc contribuţii la bugetele de asigurări 140.000 de salariaţi, spre deosebire de 230.000 existenţi în 1989.

Pe de altă parte, în intervalul menţionat numărul pensionarilor s-a triplat şi a ajuns să depăşească cu 5.000 numărul contribuabililor. Scăderea drastică a numărului de salariaţi se datorează devalizării industriei Iaşiului. Aceeaşi statistică arată că în 1989 existau în Iaşi 46 de întreprinderi mari de stat din care în 13 lucrau peste 2.000 de oameni. La Terom sau la CUG-Fortus lucrau şi peste 10.000 de salariaţi. Rând pe rând, gloriile industriei comuniste la Iaşi au căzut pradă jafului organizat, iar singura întrepindere care mai înglobează un număr consistent de angajaţi la Iaşi este Delphi Systems Diesel România.

Anul 1990 şi tranziţia spre societatea capitalistă a găsit Iaşiul în rândul oraşelor mari ale României, unde potenţialul de câştig rapid a fost "mirosit" de o mână de oameni. Majoritatea dintre aceştia au fost studenţi sau proaspeţi absolvenţi a uneia dintre universităţile ieşene. Ideile de afaceri le-au fost inspirate, în cele mai multe cazuri, de apropierea de studenţii străini, preponderent de origine arabă, din campusurile oraşului.

Piaţa Dimitrov, de pe bulevardul Independenţei, în 1990. La scurt timp după aceea a fost desfiinţată, iar acum, în locul respectiv terenul este viran FOTO ziaruldeiasi.ro

Aceştia erau stăpânii mărfurilor de contrabandă sau a celor interzise românilor de rând. De exemplu, doar prin intermediul lor puteau fi cumpărate înainte de 1989 ţigări Kent, vândute oficial la Iaşi în buticuri situate în hotelurile Unirea şi Traian. Ţigările puteau fi cumpărate doar cu valută, iar cetăţenii români nu aveau voie să deţină valută. Astfel, străinii întreprinzători făceau afaceri frumoase la Iaşi pe spatele celor care apelau la valuta lor.

Iar străinii i-au orientat pe ieşenii întreprinzători în 1990 tot către orient. Una dintre primele firme deschise la Iaşi după 1990 i-a aparţinut fostului lider PNL Relu Fenechiu, aflat în prezent în închisoare, unde ispăşeşte o condamnare de 5 ani pentru fapte de corupţie. Influentul politician din Iaşi a recunoscut ulterior că s-a ocupat cu bişniţa cu blugi şi alte produse ieftine aduse din Turcia şi vândute în consiganţiile care s-au înmulţit ca ciupercile în anii '90 la Iaşi.

Primii întreprinzători "născuţi" de Revoluţia din '89 la Iaşi au fost, în mare măsură, şi cei care aveau să domine, la nivel de notorietate economia oraşului. Dacă Fenechiu susţine că şi-a clădit averea cu 200 de dolari împrumutaţi atunci, un alt nume important în mediul de afaceri de la Iaşi, Iulian Dascălu, spune că avea strânşi 2.000 de dolari pe care i-a investit. În perioada 1990 – 1996, Dascălu a dezvoltat câteva magazine de pantofi în Iaşi, în spaţii închiriate  de la fostele cooperative de producţie. Afacerea a falimentat, iar ulterior omul de afaceri a deschis un centru en-gros la Timişoara. Dascălu a „explodat“ în afaceri în 1999, cu un credit substanţial obţinut de la Banca Naţională a Greciei, intermediat de Dimitrios Fourlemadis, preşedintele Centrului Cultural Elen şi consilier al Mitropolitului Daniel. În prezent, deţine mai multe mall-uri în România şi o avere estimată la câteva sute de milioane de euro.

Cea mai cunoscută, dar şi controversată afacere a lui Iulian Dascălu este ansamblul comercial Palas, construit în spatele Palatului Culturii, pe locul fostului ştrand municipal FOTO R. Niţescu

De altfel, comerţul şi serviciile sunt principalele direcţiie către care s-a orientat economia Iaşiului după 1990. În prezent, toate lanţurile mari de supermarketuri care operează în România au deschise mai multe magazine pe raza municipiului Iaşi.

Imagine din interiorul ansamblului comercial Palas FOTO Adevărul

Aşadar, marile schimbări notabile ale "înfăţişării" oraşului au fost produse de către investitorii privaţi. În ultimii zece ani au apărut în municipiu zeci de cartiere rezidenţiale de blocuri sau de case, în special în zonele periferice ale oraşului.

Municipalitatea, condusă succesiv pentru perioade lungi de către primarii Constantin Simirad şi Gheorghe Nichita, n-a reuşit să producă schimbări urbanistice notabile în cei 25 de ani. De menţionat ar putea fi doar pasajele subterane de la Hala Centrală şi Râpa Galbenă, terminate, însă, ambele cu defecte de fabricaţie şi cu cel puţin 2 ani de întârziere.

Un indicator al lipsei de orizont al administraţiei municipale este că Iaşiul nu se regăseşte între primele şase oraşe din România în care merită să trăieşti. Un alt segment dezastruos care indică slaba administrare este transportul în comun. Iaşiul nu are nici acum, la 25 de ani după Revoluţie, un parc de mijloace de transport în comun noi sau măcar perspectiva cumpărării acestora. Tramvaiele roşii Tatra de la începutul anilor '90 au fost înlocuite cu second-hand-uri aduse din Austria sau Elveţia. La fel, majoritatea autobuzelor care circulă în Iaşi au peste 20 de ani vechime şi au fost rulate anterior în alte oraşe din Europa. În continuarea acestei politici, şeful Primăriei Iaşi, primarul PSD-ist Gheorghe Nichita, a anunţat în bugetul pentru 2015 o alocare de 5 milioane de lei pentru cumpărarea a încă 15 tramvaie şi 15 autobuze second-hand.