Democraţia, încă un mister pentru popor. „Preşedintele este văzut de români ca o figură providenţială“
0
Specialiştii spun că fundamentul pe care trebuie să ne construim tot demersul de a schimba ceva în societatea românească este educaţia, chiar cu riscul de a lăsa mai puţin loc în educaţie pentru ceea ce numim noi „materii fundamentale”.
Mulţi dintre cei care au ajutat la dărâmarea comunismului în 1989 şi-au închipuit poate că democraţia se învaţă uşor.
Însă, astăzi, democraţia rămâne încă un mister pentru cei mai mulţi dintre români, spun specialiştii. Nici pe cei mai tineri nu-i învaţă prea mult şcoala despre cum funcţionează treburile la nivel înalt.
Sociologii şi politologii sunt de părere că prezenţa la vot scăzută, dar şi impresia că preşedintele poate lua toate deciziile sunt doar câteva dintre efectele acestui fenomen.
„Cultura noastră politică este orientată spre rezolvarea problemelor de către o persoană cu autoritate (preşedintele ţării, primarul, preşedintele consiliului judeţean), nu spre deliberare şi căutarea consensului (atribute ale parlamentului, consiliului local sau consiliului judeţean)”, spune politologul Lucian Dîrdală, profesor de ştiinţe politice la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi.
Votul la români
Participarea la vot este un bun indicator al modului cum cetăţenii au asimilat şi înţeleg democraţia. În România constatăm că, în genere, interesul pentru alegeri a scăzut în ultimii 31 de ani, înregistrând, de exemplu, în 2020, la scrutinul parlamentar, cea mai slabă prezenţă la urne din ultimele trei cicluri electorale – 2008, 2012, 2016.
„Dacă ne uităm istoric, la datele de sondaj, românii niciodată nu au avut un interes crescut faţă de aspectele civice şi politice. Le pun împreună pentru că politica, până la urmă, este despre treaba cetăţii, despre lucrurile pe care le facem împreună. De prin 1996 şi până în prezent, de când avem date de sondaj, cam o treime se declară interesaţi de viaţa politică, ceea ce înseamnă că aici avem o primă problemă. Oamenii nu-şi dau seama că există o legătură directă între participare, implicare şi viaţa lor de zi cu zi”, spune sociologul Ovidiu Voicu, directorul executiv al Centrului pentru Inovare Publică.
Preşedintele, figura providenţială
Mai mult decât atât, potrivit politologului Roxana-Elena Mosor, cetăţenii văd în preşedinte figura providenţială, capabilă să traseze destinul ţării, din punct de vedere politic, dar şi economic, iar politicienii îl percep ca pe omul cu cea mai mare influenţă în stat, care poate împiedica sau poate înlesni lucruri.
„Interesul mai mare pentru alegerea preşedintelui în detrimentul parlamentarilor reclamă studii specifice. O astfel de cercetare a fost condusă într-un judeţ din sudul ţării, în care două treimi din populaţie trăieşte în mediul rural. Au fost realizate interviuri cu factori politici reprezentativi de la nivel local (primari, consilieri, foşti şi actuali parlamentari) din care rezultă cu claritate că miza prezidenţialelor, comparativ cu alte tipuri de scrutine, este una mare atât pentru alegători, cât şi pentru politicieni”, a spus asist.univ.dr. Roxana-Elena Mosor, profesor la Universitatea „Valahia" din Târgovişte, în discuţia cu reporterul „Adevărul”.
O altă posibilă explicaţie pentru succesul mai mare de care se bucură prezidenţialele în raport cu parlamentarele, degajată din interviuri, rezidă în modalitatea de votare. În cazul parlamentarelor, intervine aşa numitul „stigmat al listei”. Preşedintele este ales uninominal, pe când în cazul parlamentarelor, cetăţenii trebuie să pună ştampila cu votat pe o listă pe care se regăsesc ciclic mai mult sau mai puţin aceleaşi figuri politice.
„A face politică înseamnă a face un lucru rău“
Specialiştii spun că fundamentul pe care trebuie să ne construim tot demersul de a schimba ceva este educaţia, chiar cu riscul de a lăsa mai puţin loc în educaţie pentru ceea ce numim noi „materii fundamentale”.
„Din păcate, în România avem un istoric de istorie recentă în care a face politică însemna a face un lucru rău. Este valorizat puternic negativ. Iar pe acest fundal cultural s-a suprapus perioada aceea de democraţie originală, cum îi spunea domnul Iliescu, în care a face politică a continuat să fie o formă de aridism, de a obţine avantaje în interes propui. Ori, pe acest fundal în care politica e valorizată negativ, noi venim cu o formulă de educaţie civică care este aseptică, legat de politică. Dacă ne uităm, în tot curriculum naţional legat de educaţie civică nu avem nimic de implicare politică, avem doar informaţii teoretice despre cum funcţionează instituţiile, dar nu avem informaţii despre cum poţi să participi la funcţionarea instituţiilor. Este o neutralitate politică prost înţeleasă. În sensul neutralităţii politice în educaţie, nu învăţăm copiii să facă politică şi de ce e important să se implice în politică”, este de părere sociologul Ovidiu Voicu.
Potrivit acestuia, competenţa de a fi cetăţean ar trebui să se afle printre primele, cel puţin la egalitate, cu competenţele teoretice de bază.
La educaţie apelează şi politologii atunci când se gândesc la dărâmarea acestui fenomen de neimplicare în politică, chiar şi în calitate de cetăţean.
„Această educaţie, evident, trebuie să se facă instituţional, însă, ca şi în cazul altor deprinderi dezirabile, şcoala îşi dovedeşte limitele. Grupurile din care individul face parte, dar şi mass-media şi, mai nou, reţelele de socializare se dovedesc a avea un impact mai crescut asupra comportamentelor, în special ale tinerilor. Bineînţeles, nu putem neglija importanta ONG-urilor şi a altor tipuri de asociaţii care promovează comportamente de tip pro-activ şi încurajează la implicare civică. Nu în ultimul rând, una din marile responsabilităţi pentru învăţarea democraţiei revine elitelor intelectuale şi politice. Puterea exemplului rămâne principalul mod de a influenţa mentalitatea omului de rând”, a adăugat asist.univ.dr. Roxana-Elena Mosor.
Însă, o astfel de abordare pare a fi eficientă pe termen lung, de la o generaţia la alta. „Avem nevoie şi de a acţiona în sens invers, de a deconstrui acest mit că faci politică doar pentru un beneficiu personal. Iar pentru asta sunt două mecanisme: reforma partidelor politice şi deschiderea şi transparenţa guvernării”, a subliniat sociologul Ovidiu Voicu.
Avantaje pentru cei care ne conduc
Acest fenomen pare să-i avantajeze pe unii dintre cei de la putere: „Din păcate, încă mulţi dintre exponenţii clasei politice actuale sunt rodul educaţiei de dinainte de 1989, din care răzbate tendinţa de menţinere a status-quo-ului, care, atunci, ca şi acum, echivalează cu dorinţa de menţinere a unor privilegii. Aceşti politicieni vor hrăni un anumit tip de mentalitate care se pliază mai degrabă pe un tip de cultură politică parohială şi de dependenţă, nicidecum una de tip participativ”, spune politologul Roxana-Elena Mosor.
De aceeaşi părere este şi sociologul Ovidiu Voicu, potrivit căruia neimplicarea cetăţenilor în mersul bun al lucrurilor „aduce beneficii celor care ne conduc, dar nu tuturor. Aduce beneficii celor care ne conduc cu intenţii neonorabile. Cel mai bun exemplu este cel practic, al alegerii primarilor.
Pentru că tot dezinteresul ăsta faţă de politică, suprapus şi peste faptul că, iată, se aleg primarii într-un singur tur, ne duce în situaţia în care primarul, care este gospodarul comunităţii, nu mai este interesat să răspundă de interesele majorităţii cetăţenilor, ci doar ale unui număr limitat, care, de obicei, sunt 1 din 5 cetăţeni, care sunt şi ei implicaţi şi mai votează şi ei cu primarul respectiv. Ajungem la situaţii în care politicile publice nu mai sunt direcţionate către un interes comun, ci nişat, pe interese particulare ale celor activi”, a conchis sociologul Ovidiu Voicu.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Naufragiul cargoului Călăraşi, dispărut în Oceanul Indian pe o furtună de gradul 10
Se încarcă comentariile...
