„România devenise o uriaşă închisoare“
0
Poetul Cassian Maria Spiridon urma să le vorbească oamenilor, pe 14 decembrie 1989, despre genocidul cultural. Mitingul a fost însă împiedicat de forţele de opresiune concentrate în Piaţa Unirii, despre care ieşeanul spune că au arătat cât de fragil era la acel moment sistemul comunist.
Cassian Maria Spiridon spune că momentul 14 decembrie 1989, când mii de oameni erau aşteptaţi la mitingul din Piaţa Unirii, este piatra de temelie a Revoluţiei de acum 20 de ani. „Data de 14 decembrie 1989 la Iaşi este recunoscută pe plan naţional ca ziua în care a început Revoluţia. Am anunţat cât mai mulţi oameni, chiar şi din afara oraşului, pentru ca şi restul ţării să ştie ce se întâmplă la Iaşi. Eu trebuia să le vorbesc despre genocidul cultural“, îşi aminteşte Cassian Maria Spiridon.
„Aveau ordin să tragă în toate direcţiile“
Totodată, spune ieşeanul, manifestul împărţit prin care oamenii erau chemaţi să lupte pentru a scăpa de greutăţile traiului de atunci este considerat la Institutul Revoluţiei Române primul document al Revoluţiei din ’89.
Când a plecat de acasă spre Piaţa Unirii, Cassian Maria Spiridon nu a spus soţiei şi copiilor niciun cuvânt. „Mi-am asumat riscul pentru că România devenise o uriaşă închisoare. Nu am spus nimic familiei de planurile noastre. Mă gândeam că astfel o să-i protejez în cazul în care s-ar întâmpla ceva“, povesteşte ieşeanul.
Deşi aflase că Vasile Vicol, unul dintre ieşenii care au pus la cale protestul, fusese arestat chiar în dimineaţa zilei de 14 decembrie, Cassian Maria Spiridon a mers prin oraş împreună cu alţi revoluţionari pentru ca oamenii să ştie că nu au renunţat la plan. „Ulterior, m-am întâlnit cu o persoană care mi-a spus că mă văzuse în piaţă. Era un miliţian tânăr. Mi-a spus că primiseseră ordin ca, în cazul unui protest, să tragă în toate direcţiile pentru ca mai apoi să se spună că demonstranţii au comis crimele“, mai spune Spiridon.
„S-au purtat ca nişte călăi“
Arestat de Securitate chiar a doua zi, Cassian Maria Spiridon a stat în închisoare până pe 22 decembrie. În tot acest timp, a fost anchetat, bătut, umilit.
În ultima zi, a fost chemat să-şi ia hainele civile. „S-au purtat ca nişte călăi cu noi. Nu mai aveam nume, ci numere. Eu eram 31. Voiau să înţeleagă cine era deasupra noastră. Pentru asta erau bătăile. Pe 22 decembrie, m-au chemat să-mi iau hainele civile. Un poliţist tânăr m-a bătut pe umăr şi mi-a spus că nu am luptat în zadar. Eu nu ştiam ce se întâmplase. Am crezut că este un joc psihologic“, susţine ieşeanul.
Se încarcă comentariile...
