Enigmele scuturilor dacice din Piatra Roşie: ce reprezintă comorile preţioase decorate cu imaginile unor fiinţe sacre

Enigmele scuturilor dacice din Piatra Roşie: ce reprezintă comorile preţioase decorate cu imaginile unor fiinţe sacre

Unul dintre scuturile dacice recuperate de autorităţi.

Cele mai preţioase comori arheologice descoperite în cetatea dacică Piatra Roşie din Munţii Orăştiei sunt o serie de scuturi antice, bogat împodobite cu reprezentări ale unor animale mitologice. Unele dintre aceste piese au ajuns pe piaţa neagră a antichităţilor, iar statul român a făcut eforturi mari pentru a le recupera.

Primele cercetări ample desfăşurate de arheologi în aşezarea de la Piatra Roşie au avut loc în 1949, fiind efectuate de o echipă condusă de Constantin Daicoviciu. Atunci a fost desoperit primul disc (scut) de fier din vremea dacilor, o piesă considerată unică la acea vreme. Tot atunci au fost scoase la iveală mai multe artefacte, printre care şi o mască de fier, care ar fi înfăţişat-o pe zeiţa Bendis, a destinului.

Scutul de fier, deşi la momentul descoperirii era fragmentat şi se afla într-o stare avansată de degradare, a stârnit interesul specialiştilor.

Printre cei care l-au studiat au fost arheologii Gelu Florea şi Liliana Suciu, autorii studiului „Observaţii cu privire la scutul de la Piatra Roşie” (1995). Specialiştii au identificat un bour în centru, iar pe marginea discului motive vegetale şi geometrice, dar şi infăţişarea unei feline.

Bourul a fost era redat la dimensiuni mari, într-o imagine realistă, astfel încât specia căreia animalul îi aparţine putea fi uşor recunoscută după detalii anatomice: smocul de blană de sub bot, greabănul înalt, coama. Blana a fost redată prin mici incizii paralele, informau arheologii.

„Bourul era un animal răspândit în pădurile Daciei (şi Traciei) şi, după toate probabilităţile, se bucura de o atenţie religioasă la daco-geţi, ca şi taurul în general, în epoca La Tene (simbol totemic). Bourul reprezintă o convenţie locală în lungul şir de reprezentări mitologice întâlnite la sud şi nord de Dunăre”, informau arheologii.

Animalele exotice
Felina reprezentată pe scut era asociată frecvent cu divinitatea, transformându-se în acolit al acesteia, susţineau arheologii. Imaginea felinei asociată cu divinitatea sau cu regalitatea este foarte veche, având origini în arta Orientului antic.

„Animalele exotice, neîntâlnite în fauna europei temperate din antichitate, pătrund în repertoriu artistic al dacilor prin intermediul unei iconografii de origine orientală, filtrată prin influenţe nord pontice (irano-scitice şi scito-greceşti) sau ahemenide şi apoi tracice. Este foarte posibil ca aceste imagini asociate să depăşească semnificaţia simplului ornament, având o încărcătură mitologică. Influenţe artistice recepţionare în ornamentica nord-pontică şi interferenţele cu lumea coloniilor greceşti de pe ţărmul de nord al Mării Negre au consacrat această iconografie mai ales pe piese destinate aristocraţiei. Reprezentarea felinei în asociere cu viţa de vie trimite la o simbolistică dionisiacă, însă este destul de dificil de speculat mai departe în această direcţie, având în vedere puţinele dare care există în legătură cu acest subiect, în ceea ce priveşte Dacia preromană. Există câteva exemple de ilustrare a motivului viţei de vie, chiar a unui ciorchine de strugure pe ceramica pictată la Grădiştea de munte, unele sunt pictate într-o splendidă policromie”, informau autorii studiului „Observaţii cu privire la scutul de la Piatra Roşie (1995)”.

Ofrandele dacilor
Potrivit specialiştilor, scutul avea caracter de ofrandă depusă în edificiul vechii cetăţi.

„Este foarte tentantă ipoteza potrivit căreia piesa de la Piatra Roşie ar fi reprezentat o imagine de cult, însă nu sunt argumente suficiente pentru a o susţine. Pe de altă parte, interpretarea ei ca un scut de paradă pare să fie contrazisă de absenţa, în perioada regatului dacic, a armamentului decorativ sau de prestigiu de orice fel. Textul lui Iordannes aminteşte atârnarea celor dintâi piese de război în copaci, ca ofrande aduse divinităţii (războiului), care trebuie să fi fost în primul rând arme. Totuşi, piesa de la Piatra Roşie nu este un scut capturat de la inamic, ceea ce ar justifica dedicarea lui zeului, ci, în mod sigur, o piesă locală”, afirmau autorii studiului „Observaţii cu privire la scutul de la Piatra Roşie" (1995).

La începutul anilor 2000, braconierii au săpat nestingheriţi pe teritoriul cetăţii Piatra Roşie - monument UNESCO, iar descoperirile lor au ajuns pe piaţa neagră a antichităţilor. Cel puţin şapte scuturi au fost furate din Munţii Orăştiei, potrivit anchetatorilor.

Scuturi recuperate de statul român
Două dintre ele, sustrase în perioada 2001 – 2002 din sit, au fost recuperate în 2012, iar conform estimării din 2015 au o valoare de 80.000 de euro fiecare. Cele două scuturi au unul reprezentarea unui grifon, celalalt a unui taur. Sunt păstrate la Muzeul Naţional de Istorie a României. Discurile, frumos ornamentate cu motive din lumea animalelor (bour, grifon, păsări de apă), ar fi fost folosite la procesiuni, potrivit unor istorici.

„În terminologia judiciară se păstrează denumirea consacrată de scut pentru aceste artefacte, dar specialiştii înclină spre interpretarea acestora ca fiind mai degrabă icoane, repsectiv însemne de prestigiu, prin forma lor făcând trimitere la scut, ca armă defensivă dar cu o funcţionalitate diferită de cea militară, ce se poziţionează cel mai probabil în sfera comunicării simbolice, fiind expuse pe pereţii din lemn ai unor clădiri cu destinaţie ritual-cultică (sanctuare)”, informau autorii „Reîntregirea Bogăţiei Milenare a României”, un ghid de informare privind bunurile culturale mobile recuperate de Poliţia Română în perioada 2000 - 2015.

Piesele, la fel ca şi scutul desoperit în 1949, erau prevăzute cu 12 orificii, prin care erau fixate de un suport cu ajutorul unor ţinte ornamentale frumos decorate.

Urmărite prin Interpol
Alte două scuturi antice provenite din Piatra Roşie sunt date în urmărire internaţională, prin Interpol, potrivit informaţiilor publicate pe site-ul politiaromana.ro. Piesele sunt: „scut rotund din fier, de factură dacică, provenit din zona cetăţilor dacice din Munţii Orăştiei, dimeniune: diametru = 42 cm, stare relativ bună de conservare, formă convexă, grosime cca. 3 mm, în centrul scutului se distinge o scenă cu un bour în picioare (in tondo), încadrat de motive vegetale şi alte simboluri cruciforme, încadrată într-o bandă circulară compusă din motive vegetale (frunze) dispuse radiar (soleiform); în partea inferioară lipseşte un fragment de mici dimensiuni, pe margini apar unele perforaţii (12), de cca 1-2 cm diametru, probabil pentru ataşarea pe interiorul scutului a unui înveliş din lemn sau piele. Datare: sec. I a.Chr. – I p.Chr.” şi „scut rotund din fier, de factură dacică provenit din zona cetăţilor dacice din Munţii Orăştiei, întreg, dimensiune: diametru = 42 cm, stare relativ bună de conservare, formă convexă, fără umbo (scut de paradă sau regal), grosime cca. 3 mm, în centrul scutului se află un personaj animalier fantastic, cu corp de cal şi cap neclar (cu coarne - inorog? pasăre de apă?), orientat spre stânga (in tondo), înconjurat de motive vegetale (7 frunze, vrejuri si un motiv floral) fiind încadrat într-o bandă circulară compusă din motive vegetale (frunze) dispuse radiar (soleiform); pe margini apar unele perforaţii (12), de cca 1-2 cm diametru. Datare: sec. I a.Chr. – I p.Chr.”, informează politiaromana.ro.

Povestea aşezării dacice
Aşezarea dacică Piatra Roşie se află în Munţii Orăştiei, pe o culme de pe Valea Luncanilor. Potrivit unor istorici, cetatea misterioasă a fost construită în vremea regelui Burebista. Fortăreaţa a dominat Platoul Luncanilor timp de un secol şi jumătate, fiind distrusă apoi de legiunile romane, în drumul lor spre Sarmizegetusa Regia. După ce a fost nimicită, ruinele ei au rămas peste veacuri, fără ca nimeni să le mai reclădească vreodată. Potrivit istoricilor, Piatra Roşie avea două incinte fortificate, ridicate în perioade diferite şi întinse pe o suprafaţă de 1,2 hectare.

„Cetatea are două incinte: una construită din piatră fasonată, în tehnica murus dacicus, cealaltă din zid de piatră nefasonată. Incinta mică include cinci turnuri, dintre care patru de colţ şi unul pe latura de est. Intrarea în cetate se făcea prin turnul de la colţul nord-estic. Spre ea ducea un drum lat (care porneşte din dreptul intrării de pe zidul din latura de est a incintei mari), pavat în prima incintă cu lespezi de calcar; la intrare începea o scară din calcar, lată de 2,50 m, care era mărginită de balustrade din blocuri din acelaşi material. Cu puţin înainte de a ajunge la turnul incintei cu ziduri din piatră ecarisată, drumul pavat are o ramificaţie spre nord care duce la clădirea cu absidă de pe terasa situată sub platoul cetăţii”, informa Cristina Bodo, în lucrarea Munţii Orăştiei, centrul Regatului Dac.


Vă recomandăm şi:

Cetăţile dacice din jurul Sarmizegetusei Regia au fost lăsate pradă profanatorilor

Patru cetăţi dacice din patrimoniul UNESCO, aflate în împrejurimile celebrei Sarmizegetusa Regia, au rămas abandonate la mila profanatorilor şi a braconierilor. Ministerul Culturii s-a opus deocamdată demersurilor autorităţilor judeţene de a administra siturile, însă nici nu a luat alte măsuri pentru a proteja monumentele istorice.

FOTO Blestemul dintre ruinele cetăţii lui Jules Verne, de la poalele Retezatului

Cetatea Colţ, din comuna hunedoreană Râu de Mori, care l-a inspirat pe Jules Verne în romanul „Castelul din Carpaţi“ a devenit un monument aproape interzis turiştilor. Cei care ajung la poalele ei găsesc cu greu drumul spre cetate şi trebuie să fie cu ochii în patru din cauza viperelor şi a zidurilor şubrede.

FOTO „Noua cetate a Devei“: cum şi-a schimbat înfăţişarea fortăreaţa în care sunt investiţi 40 de milioane de lei

Proiectul de reabilitare a Cetăţii Devei a ajuns în ultima sa parte, dar întârzierile cu care s-a derulat vor prelungi termenul de finalizare cu cel puţin şase luni. Treptat, schelele care înconjurau zidurile cetăţii au fost îndepărtate, astfel încât monumentul devine din ce în ce mai atrăgător pentru vizitatori.

FOTO Pelerinaj de Sânziene: ziua când se deschid cerurile peste cetăţile dacice. În Sarmizegetusa ritualurile sunt interzise

Cetăţile dacice din Munţii Orăştiei devin locuri de pelerinaj în perioada Sânzienilor. Aici, „cerurile se deschid”, spun cei care se îndreaptă spre monumentele UNESCO pentru a medita în incintele sacre, însă în cetatea Sarmizegetusa Regia, considerată un centru energetic, practicile religioase şi mistice au fost interzise.

FOTO Ciudăţeniile unei cetăţi din secolul al XIV-lea: fortul medieval Mălăieşti a fost înălţat, electrificat şi zugrăvit

Aproape 1,5 milioane de euro s-au investit în restaurarea unei fortăreţe medievale din Ţara Haţegului, însă rezultatul lucrărilor i-a nemulţumit pe specialişti, care spun că „modernizarea” cetăţii i-a distrus valoarea istorică.

citeste totul despre: