Tehnologia modernă îngenunchează depanatorii Radio-TV

Micii meseriaşi rămân fără "obiectul muncii” în societatea de consum. Pe fondul progresului tehnic, au început să dispară unele profesii printre care şi cea de depanator radio-tv

Una dintre puţinele cooperative de prestări servicii care au rezistat valului de privatizări postcomuniste este „ Avântul”, înfiinţată în 1962. Până în 1995, „afacerea” a mers bine. Un an mai târziu, piaţa serviciilor avea să explodeze. Au apărut oferte din ce în ce mai tentante, iar treptat, populaţia a ajuns să prefere achiziţionarea de electronice şi electrocanice noi, în locul reparării celor vechi.
Mai nou, hipermarketurile oferă disconturi substanţiale, de până la 20 %  sau bonuri valorice, în schimbul vechilor aparate predate la achiziţionarea altora noi.  
„Înainte, se câştiga foarte bine, dar ne confruntam cu nişte reguli foarte stricte deoarece nu aveam voie să depăşim un anumit profit. Acum,  nu mai sunt reglementări aşa de dure, dar nu prea mai avem clienţi. Chiar şi aşa, noi am rezistat rămânând pe baricade ”, spune Sorin Nicolescu, preşedintele Cooperativei „Avântul”.  

Jugaru Spiru are 68 de ani şi este depanator radio-tv de peste 40 de ani. Pasiunea faţă de aparatura electronică l-a contaminat încă din copilărie. Deşi, în anul 2009, meseria sa este considerată a fi pe cale de dispariţie, nea Spiru nu a încetat să repare televizoare.
În aceeaşi situaţie se află şi Constantin Dumitru,  de 50 de ani, care lucrează în atelierul de la Potcoava de când a terminat liceul.  Este şeful atelierului şi cunoaşte, ca nimeni altul, chiţibuşurile acestei meserii.

A reparat mii de televizoare, dar, spre regretul său, clienţii sunt tot mai rari. „Am rămas foarte puţini. Majoritatea colegilor mei şi-au găsit un loc de muncă mai bine plătit. Nu avem clienţi. Nici chiar acum pe criză deşi ar fi fost de aşteptat ca scăderea vânzărilor de electronice noi să crească numărul reparaţiilor”, spune cu dezamăgire meseriaşul.

Televizoare  de unică folosinţă

Depanatorii TV susţin că politica de preţuri pentru componentele care vin ca piese de schimb  este gândită astfel încât să descurajeze repararea electronicelor, acelaşi efect având şi tehnologia de fabricaţie prin ultra-miniaturizare.
Pe măsură ce tehnologia evoluează, creşte complexitatea produselor electronice, dar, paradoxal, scade durata lor de utilizare şi implicit nevoia de servicii de reparaţii. „Merg foarte bine şi acum televizoarele fabricate în urmă cu 10-15 ani, de japonezi şi coereni. Cele făcute în zilele noastre sunt de unică folosinţă. Au nişte piese speciale, care nu se găsesc pe piaţă”, spune Spiru Jugaru.

Muncim pe bani puţini

Cei  care mai apelează la serviciile depanatorilor radio-tv sunt în special vârstnicii, care nu-şi mai permit „luxul” achiziţionării unor televizoare noi, dar au şansa de a fi posesorii unora reparabile. „Mai muncim şi cu bani mai puţini, şi pe degeaba, am reparat chiar şi în rate. Este sărăcie peste tot”, a adăugat depanatorul TV.  

Meserie pe cale de dispariţie

Foarte puţine ateliere meşteşugăreşti au rezistat de-alungul timpului. Deoarece serviciile lor nu  au mai avut căutare, majoritatea meseriaşilor au fost nevoiţi să tragă obloanele atelierelor sau să se ocupe de altceva. Nici măcar cursuri de calificare în domeniu nu se mai fac. „Înainte, meseria de electronist depanator TV se învăţa la şcoala profesională. Acum nu mai e cazul.  Noi cred că deja suntem ultimii mohicani în domeniul ăsta. Pe vremuri această meserie era un stimulent, o meserie nouă, din care se câştiga bine. Peste câţiva ani, o să dispară. Toate la  vremea lor”, a încheiat meseriaşul Constantin Dumitru.