Românul care a donat echivalentul greutăţii lui în sânge. “Mă simt împlinit sufleteşte când ştiu că sângele meu îi ajută pe ceilalţi“

Nelu Porumb (54 de ani) este frezor la combinatul siderurgic ArcelorMittal Galaţi, iar din 1987 a început să doneze sânge, lucru pe care îl face de atunci neîntrerupt. La fiecare 90 de zile, gălăţeanul donează 450 de mililitri de sânge, iar un calcul arată că acesta a donat până acum cel puţin 55 de litri de sânge în cei 31 de ani de când face acest lucru, aproape cât greutatea lui.

România se confruntă în prezent cu o criză acută de sânge, determinată de nevoia mare de sânge din spitale, dar şi pentru că românii nu sunt educaţi să doneze. Doar 2% dintre conaţionalii noştri donează sânge, în timp ce media europeană este de aproximativ 10%. Nelu Porumb este excepţia de la regulă, gălăţeanul de 54 de ani donând neîntrerupt de 31 de ani, începând cu anul 1987.

Bărbatul este frezor la combinatul Siderurgic de la Galaţi şi se numără printre cei peste 3.000 de donatori fideli, care merg constant la Centrul Regional de Transfuzii din Galaţi. La fiecare trei luni, Nelu Porumb (foto) donează 450 de mililitri de sânge, grupa sa de sânge, A2, fiind extrem de solicitată la nivel naţional. Asta înseamnă că a donat până acum cel puţin 55 de litri din sângele său, aproape de greutatea unui om.

„Aveam 27 de ani când am fost prima dată la Centrul de Transfuzii. M-am dus şi pentru sănătatea mea, pentru că înainte să donez sânge mi se face acolo un set de analize. Aşa sunt verificat periodic şi gratuit. Ştiu că sunt sănătos, dar dacă îmi descoperă vreo boală, mă anunţă imediat. Fac asta în primul rând ca să ajut, ştiu că mereu e nevoie de sânge, iar dacă am văzut că pot să donez fără probleme, mă duc mereu. E bine că se schimbă permanent şi sângele“, mărturiseşte Nelu.

Primeşte la fiecare donare bonuri de masă şi zile libere, însă, deşi la început a fost tentat şi de aceste avantaje, acum a devenit conştient că ceea ce face salvează zilnic vieţi, oameni care au trecut prin operaţii dificile sau care au nevoie de transfuzii de sânge. „Când văd ce se întâmplă, câte accidente sunt în ţara asta, îmi dau seama că e mare nevoie de sânge în spitale şi nu ezit să fac asta. Ajut şi eu, nu contează pe cine. Mă simt împlinit sufleteşte când ştiu că sângele meu îi ajută pe ceilalţi, copii, bărbaţi sau femei, chiar nu contează. Ştiu că am salvat multe vieţi, exact nu ştiu câte şi nu contează. Şi eu am fost bolnav la un moment dat şi am fost ajutat, de aceea cred că e bine ceea ce fac“, punctează bărbatul.

Şi-a salvat colegii de la moarte

De-a lungul timpului, mai mulţi colegi ai săi au avut nevoie de sânge şi s-a oferit imediat să doneze. Sora unui coleg de serviciu a fost internată la Bucureşti, iar Nelu Porumb a reuşit, din nou, alături de câţiva colegi, să strângă cantitatea de sânge de care era nevoie pentru a-i salva viaţa. O donare de sânge durează între cinci şi şapte minute, iar în acest interval, 450 de mililitri sunt transferaţi din corpul donatorului într-un săculeţ special care, de foarte multe ori, face diferenţa dintre viaţă şi moarte pentru un pacient. Donatorii spun că fac acest gest pentru că vor să ajute, însă pentru unii dintre sunt importante şi stimulentele financiare, cum sunt tichetele de masă.

În disperare de cauză, medicii recurg şi alte metode de colectare de sânge pentru a aduce rezervele mai aproape de cererea din spitale, una dintre acestea fiind campaniile mobile. Gestul gălăţeanului nu a trecut neobservat printre colegii de serviciu. Cinci sau şase persoane merg constant cu Nelu la Centrul Regional de Transfuzii din Galaţi pentru a dona sânge, iar bărbatul este mulţumit că prin gestul său a reuşit să îşi convingă colegii să se implice în viaţa comunităţii. Fiica sa, de 28 de ani, ar fi vrut să îi calce pe urme, dar are probleme de sănătate, care o împiedică să doneze, în timp ce soţia sa, Marcela, este plecată în străinătate.

Educaţie prin puterea exemplului

Nelu vorbeşte cu orice persoană pe care o întâlneşte despre beneficiile donării de sânge. „Mulţi colegi au auzit ce fac eu şi mă întreabă unde se donează, care e procedura, ce ar trebui să facă şi ei ca să doneze şi, mai ales, dacă se simt bine după asta. Simt o mare bucurie în suflet când îi aud vorbind aşa, pentru că înseamnă că mi-am adus şi eu contribuţia, mică, aşa cum este, la salvarea unor vieţi şi nu cred că e puţin. Un coleg chiar a aflat că suferă de hepatită C când i s-au făcut analizele la Centrul de Transfuzii şi a putut să ia imediat tratament“, mai spune Nelu Porumb.

Bărbatul vorbeşte şi despre serviciile medicale din spitale, care, după părerea sa, lasă de dorit. „Am fost şi eu internat şi vă spun că nu mi-a plăcut deloc ce am văzut în spital. Mizerie, nu aveau medicamente şi nici doctorii nu se comportau prea frumos. Cred că dacă vrem să trăim mai bine, şi de aici trebuie să se înceapă“, susţine bărbatul. Va continua să doneze atât timp cât vârsta o să-i permită, dar va încerca să îi convingă şi pe cei care care intră în contact despre importanţa donării de sânge. Nelu Porumb crede că singurele căi prin care numărul donatorilor din România poate creşte în viitorul apropiat sunt educaţia copiilor în şcoli şi puterea exemplului.