Pelerinaj amplu la Mănăstirea Vladimireşti, de marea sărbătoare a Adormirii Maicii Domnului

Slujba religioasă a fost oficiată de Înaltpreasfinţitul Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, în prezenţa a sute de pelerini, care au fost apoi invitaţi la hramul mult încercatei mănăstiri din judeţul Galaţi.

La praznicul Adormirii Maicii Domnului, Mănăstirea Vladimireşti din centrul judeţului Galaţi şi-a cinstit ocrotitoarea.

Cu acest prilej, la Altarul de vară al mănăstirii, Înaltpreasfinţitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, a oficiat Sfânta Liturghie, înconjurat de un sobor de ieromonahi, preoţi şi diaconi, în prezenţa monahiilor mănăstirii, a pelerinilor şi a numeroşilor credincioşi din parohiile învecinate. 

Acestora li s-au adăugat şi mulţi români care lucrează peste hotare, veniţi acasă în perioada de concediu pentru a fi alături de cei dragi.

În cuvântul de învăţătură, chiriarhul Dunării de Jos a vorbit despre înţelesurile praznicului Adormirii Maicii Domnului şi despre evlavia deosebită pe care credincioşii o au faţă de Preasfânta Născătoare de Dumnezeu.

„Născătoarea de Dumnezeu, care prin Adormirea ei a intrat în bucuria vieţii veşnice ne iubeşte cu iubire de Mamă veşnică, în cer şi pe pământ, sădind şi răsădind mereu în sufletele noastre, în noi şi între noi, florile ascultării de Dumnezeu, ale rugăciunii şi ale smereniei. De aceea, orice mănăstire, în primul rând, prin Maica Domnului, a devenit floarea raiului sau Grădina Maicii Domnului”, a spus ISP CAsian. 

„Prin sfintele mănăstiri, care sunt salbele de aur ale Bisericii Ortodoxe a poporului român, toată România este o imensă şi frumoasă Grădină a Maicii Domnului, iar mireasma şi parfumul din acestă grădină s-au arătat şi la acestă sfântă mănăstire prin mulţimea de mame purtând pe braţele lor pruncii la Sfânta Liturghie pentru a-i împărtăşi cu Sfintele Taine, devenind astfel, ele însele, icoane ale Icoanei Maicii Domnului nostru Iisus Hristos, iubitoarea de familie, de biserică şi de tot neamul românesc”, a mai adăugat chiriarhul.

La final a fost săvârşit parastasul pentru ctitori. După Sfânta Liturghie, toţi cei prezenţi au fost invitaţi, după tradiţie, la agapa creştinească, pregătită cu grijă de maici, în trapeza mănăstirii.

Despre mănăstirea Vladimireşti

Situată la 4 km de comuna Tudor Vladimirescu, Mănăstirea Vladimireşti este un loc de pelerinaj şi hrană sufletească pentru cei care-i cunosc istoricul sau îl află atunci când ajung aici ca vizitatori. Mănăstirea de maici cu un sobor de 110vieţuitoare, se situează în prezent pe locul trei în ţară ca număr de personal, după mănăstirile Agapia şi Văratec, iar pe primul loc între mănăstirile cu vieţuire de obşte.

Biserica mare - construită pe locul primei apariţii Dumnezeieşti, în formă de cruce conform tradiţiei ortodoxe, are hramul Adormirea Maicii Domnului. La est de biserica mare este situat paraclisul (biserica mică), iar la sud micul altar de vară.

Poarta de la intrarea pe domeniul mănăstirii este tipic maramureşeană şi a fost lucrată în 1992. De aici porneşte drumul spre livadă, vie şi iaz. Intrarea în incintă se face pe o alee străjuită de tei, trecând pe sub clopotniţă. De o parte şi de alta se află stăreţia şi căminul preoţesc.

Muzeul deţine 106 icoane vechi din secolele XVIII-XIX. Aici se păstrează crucea de lemn sau „crucea din porumb“ cu care s-a însemnat locul Sfântului Altar la arătarea semnului dumnezeiesc. Se mai află o icoană cu Maica Domnului lăsată maicii stareţe de mama sa pe patul de moarte. În stăreţia mănăstirii se păstrează opt potire de argint masiv din cele 12 găsite în faţa sfintei proscomidii în biserica mare (ascunse de o persoană necunoscută, la închiderea mănăstirii). Tot aici se găsesc icoane de valoare.

La sud de biserica mare este mormântul părintelui arhimandrit Visarion Nicolau, ctitorul paraclisului, iar la nord mormântul maicii stareţe Veronica, decedată la 15 septembrie 2005.

Mănăstirea Vladimireşti deţine ateliere de pictură, sculptură de rame şi mobilier bisericesc, de înrămat icoane, croitorie, broderie, tricotaje, flori artificiale şi covoare. Gospodăria are 80 de hectare de pământ arabil, zestrea maicilor, vie, livadă, păsări, animale, o brutărie proprie, o bolniţă şi o mică pădure de salcâmi. Din 1996 mănăstirea are încalzire centrală cu gaze naturale.