Scriitoarea Hortensia Papadat Bengescu, un erou al Primului Război Mondial. Din suferinţa trăită pe front s-a născut un roman copleşitor

Hortensia Papadat Bengescu a fost soră de caritate la Crucea Roşie, în Gara Focşani, unde a îngrijit răniţi. Din această experienţă, care a marcat-o profund, s-a născut un roman celebru.

Deşi născută în judeţul Galaţi, la 1876, în familia ofiţerului Dimitrie Bengescu şi a Zoei Ştefănescu, scriitoarea Hortensia Papadat Bengescu a avut legături cu oraşul Focşani, mai ales în perioada Primului Război Mondial.

Pentru că familia ei s-a opus continuării studiilor în străinătate, viitoarea scriitoare s-a căsătorit cu magistratul Nicolae Papadat, care fusese numit judecător la Focşani.

Aici, autoarea romanului „Concert din muzică de Bach”, a stat nu mai puţin de 13 ani, perioadă în care a şi debutat literar.

Tot la Focşani, în timpul Primului Război Mondial, a fost soră de caritate la Crucea Roşie în Gara Focşani, experienţă pe care o tratează în „Balaurul”, un roman de război. Balaurul este numele dat trenului cu mii de răniţi aduşi de pe front.

Hortensia relatează cu lux de amănunte în roman despre cum decurgeau lucrurile la infirmeria din Gara Focşani, de la croşetatul manşetelor în aşteptarea trenului cu răniţi, dar şi despre primul ei pacient, un locotenent care a suferit o mică rană la o mână.

„Cu cât numărul tărgilor creştea, umbrele ţepene luau acum forme, forme îndurerate şi umane, aveau glas, aveau chip. Exprimau dorinţe, solicitau ajutor, gemeau, sufereau, dar trăiau", notează Hortensia Papadat Bengescu în romanul „Balaurul”.

Acţiunea romanului se petrece în gara Focşani, eroina fiind Laura, o infirmieră a Crucii Roşii. 

"Foarte interesant este faptul că ea nu priveşte gara din perspectiva călătorului de la fereastră, ci o vede din interior, iar trenurile sunt descrise din prisma privitorului de pe peron. Această privire îi dă autoarei posibilitatea de a observa metamorfoza gării şi a trenurilor descrise prin succesiunea valenţelor noi pe care acestea le capătă pe parcursul acţiunii romanului. Iniţial, gara este un spaţiu al entuziasmului patriotic, centru de pelerinaj plin de mulţime, zgomot, culori, lumină, haos, străbătută de trenuri ale căror vagoane au ca modă inscripţiile eroice, mobilizatoare. Tot gara este loc al dragostei la prima vedere între un soldat şi o tânără venită să asiste la spectacolul gării. Cei doi dansează în holul mare al gării în timp ce muzica este interpretată de fanfara unui regiment al cărui tren aşteaptă ceva timp aici. Idila se sfârşeşte prin plecarea intempestivă a soldatului. Cuvântul care bulversează toate existenţele este război”, potrivit istoricului Dorin Stănescu.

Istoricul focşănean Horia Dumitrescu crede că Hortensia Papadat Bengescu este un erou al Primului Război Mondial. „Desfăşurarea evenimentelor din anii Războiului de Reîntregire a Neamului, îndeosebi eroicele bătălii de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz din vara anului 1917, care i-au conferit Vrancei în veacul veacurilor imaginea de Ţinut al Jertfei şi Biruintei, a încrustat pe frontispiciul ei numele marilor generali Eremia Grigorescu, Arthur Văitoianu sau Henri Cihoski. Acestora li se poate adăuga un alt nume: scriitoarea Hortensia Papadat - Bengescu. Destinul a făcut ca acele momente dramatice, eroice, să le trăiască la Focşani, cu intensitate şi dăruire, răscolindu-i simtirea, consemnându-le în pagini memorabile, dăinuitoare”, scrie istoricul în volumul „Cronica Vrancei”

Hortensia Papadat Bengescu a  locuit în Focşani  în zona unde există astăzi Colegiul Naţional “Unirea”, însă casa nu mai există, fiind demolată.

Este de menţionat că Hortensia Papadat Bengescu a îngrijit de părinţii ei care s-au stins tot  la Focşani, aceştia fiind înhumaţi în Cimitirul Nordic, unde a fost ridicat un basorelief realizat de sculptorul Oscar Spathe.