Patimile preoţilor care şi-au apărat credinţa în timpul regimului comunist şi păcatele aşa-zişilor slujitori ai Domnului care şi-au vândut sufletul diavolului

Zeci de preoţi din Vrancea au fost prigoniţi în timpul regimului comunist. Cei mai mulţi au rezistat terorii la care au fost supuşi, alţii însă au murit în temniţe, neîmpăcându-se cu ideea că au fost acuzaţi de uneltire împotriva ordinii sociale.

După 1948, odată cu instalarea la putere a regimului comunist, intelectualii au fost cei mai vânaţi oameni de către staliniştii aflaţi atunci la conducerea ţării. Printre cei mai prigonţi au fost preoţii.

În Vrancea, zeci de slujitori ai credinţei au suferit de pe urma prigoanei şi au fost întemniţaţi în puşcării pentru că au îndrăznit să ducă mai departe credinţa.

Un preot din Vrancea care a suferit mult în timpul comunismului a fost Gheorghe Popa, de la Soveja.
În 1951, părintele Gheorghe Popa a fost condamnat la 10 ani închisoare corecţională pentru „favorizare la uneltire contra ordinii sociale“, vinovat pentru că ar fi ajutat la rezistenţa armată din Munţii Vrancei.

„De aici a urmat lungul şi asprul traseu al universului concentraţionar românesc, prin penitenciarele de la Focşani (septembrie-decembrie 1950) şi Galaţi (din august 1951), apoi în lagărele de muncă de la Peninsula-Valea Neagră şi Poarta Albă (august 1951 -decembrie 1954). Ulterior, a fost mutat în Penitenciarul Lugoj (din decembrie 1954), apoi la Aiud (din februarie 1956) şi Gherla (1957). La 13 ianuarie 1959 a fost eliberat din Penitenciarul Gherla, pentru a fi trimis pentru 60 de luni în domiciliu obligatoriu la Lăteşti, în Bărăgan”.

Gheorghe Popa a ieşit la pensie pe 31 decembrie 1978 , iar la 28 ianuarie 1982 a decedat.

I-a iertat pe torţionari

Preotul Nicolae Boldeanu, din comuna Milcovul, a stat închis în anii ’50 mai mulţi ani la Penitenciarul Galaţi, pentru „uneltire împotriva ordinii sociale”.

Părintele Boldeanu s-a stins din viaţă la vârsta de 101 ani, dar ni i-a uitat pe torţionarii care i-au făcut atunci viaţa grea.

„Am fost anchetat, am fost prigonit, am îndurat umilinţe dar am scăpat. I-am iertat de mult pe torţionari. A fost greu în comunism, dar oamenii nu şi-au pierdut credinţa şi am reuşit să izbutim împreună”, spunea înainte de a muri preotul Boldeanu. Acesta a slujit pentru biserică 73 de ani.

Printre preoţii care au avut de suferit în timpul regimului comunist îi menţionăm pe Constantin Alexandrescu, Mihălceni, Vrancea, condamnat de Tribunalul Militar Constanţa pentru "uneltire contra ordinii sociale" şi închis în perioada 1959 -1964, preotul Ion Alexandru din Tîmboieşti, arestat în 1949, care a  decedat la Aiud, preotul Manolache Borş din Focşani, închis în perioada mai 1948-decembrie 1952, preotul Valeriu Boştiog, paroh la Spineşti şi Păuleşti,  condamnat pentru "uneltire împotriva ordinii sociale" de către Tribunalul Militar Constanţa.

De asemenea, preotul Enache Graur, paroh în localităţile Păuneşti şi Focşani, a fost condamnat prin sentinţa nr. 663/1950 a Tribunalului Militar Galaţi la 18 ani de muncă silnică, preotul Ioan Grosu a fost deţinut la Capu Midia, preotul Dumitru Ioniţă a fost condamnat în 1948, preotul Nicolae Ivan din Focşani, deţinut în lagărul de la Caracal, preotul Neculai Postolache, arestat în 1949 şi condamnat prin sentinţa nr. 663/1950 a Tribunalului Galaţi, pentru "uneltire împotriva ordinii sociale". A executat cinci ani detenţie la Galaţi şi la Capu Midia.

Nu numai primii ani ai comunismului au reprezentat au fost marcaţi de suferinţele elitei intelectuale, ci sistemul securist a continuat să-i umilească pe reprezentanţii bisericii până în ultima perioadă.
Preotul focşănean Costică Popa este unul dintre slujitorii Domnului care au avut de a face cu acest sistem nefast.

„Deşi propaganda comunistă încerca să minimalizeze rolul şi importanţa bisericii, credincioşii participau la rânduielile bisericeşti, un factor determinant fiind şi calitatea preotului. Am avut şi neplăcuta surpriză să fiu scos în zi de duminică, zi de sărbătoare liturgică, la culesul viei şi porumbului", povesteşte preotul.

De aproape două decenii încercă să aibă acces la dosarul de securitate, fără succes.

"În 1982 trebuia să plec preot în Canada, la recomandarea Patriarhiei. Securitatea a încercat să-mi solicite colaborarea, însă am refuzat categoric ceea ce a echivalat cu oprirea plecării mele din ţară. Sunt pentru deconspirarea colaboratorilor din rândul clerului pentru că, din nefericire, au fost şi persoane care şi-au vândut sufletul diavolului”, ne spunea preotul Costică Popa.

Au semnat pactul cu Securitatea

Fostul Arhiepiscop al Buzăului şi Vrancei, Epifanie Norocel, care a decedat la începutul anului 2013, a fost unul dintre multele personajele din tagma preoţilor care înainte de 1989 au pactizat cu Securitatea comunistă.

Cel puţin aşa relevă un raport al Serviciului Român de Informaţii din 1991, în care se face cunoscut că dosarul de colaborator al Securităţii al Prea Sfinţitului Epifanie a fost distrus exact în ziua Revoluţiei Române, pe 22 decembrie 1989.

„Din ordinul col. (r.) Raţiu Gheorghe, fostul şef al Direcţiei I, motivate în fata cadrelor de unitate prezente, prin faptul că, datorită situaţiei create, trebuie prevenită producerea unor consecinţe negative pentru ţara, în ziua de 22 decembrie 1989 au fost distruse prin rupere şi introduse în saci următoarele materiale: 1) Dosarul personal al informatorului Argatu Constantin-Calinic; 2) Dosarul personal al persoanei de sprijin Norocel Gavril Epifanie; 3) Dosarul personal şi mapa anexa ale informatorului Cocoşel Ion Gherasim", scrie în documentul SRI, redactat de executantul acestui ordin, mr. Marin Nicolae, pe 9 iunie 1991.

Într-o carte scrisă de Ciprian Mega, fostul Arhiepiscop al Parisului din perioada 1980-1990 spune că Epifanie Norocel  ar fi fost colaborator al Securităţii în perioada de început a preoţiei.

„Prin 1964 aflu că un coleg de-al meu, Chesarie Georgescu, călugăr la Mănăstirea Cozia, fusese arestat. Se întorcea de la Moscova, unde plecase cu o bursă pentru a studia la Academia duhovnicească de la Zagorsk. Împreună cu el, mai fusese trimis un călugăr, Epifanie Norocel, din Mănăstirea Neamţ. Chesarie, într-adevăr, în afară de studiu nu a avut alte preocupări în Rusia. Norocel însă era trimis de Securitate pentru a urma câteva cursuri pentru spionaj (…) Întorcându-se în ţară, Chesarie a fost arestat, iar Norocel a fost numit stareţ al Mănăstirii Neamţ şi director al Seminarului Teologic de pe lângă mănăstire (…) Bietul Chesarie s-a întors la Cozia, însă nu a trecut mult timp şi l-au arestat din nou. În perioada cât a stat a doua oară, Epifanie Norocel avea să fie înscăunat episcop vicar la Constanţa”, povesteşte arhiepiscopul Parisului în cartea “Pântecul desfrânatei” scrisă de către Ciprian Mega.